„Eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3)

     Se spune că un câine bătrân și obosit, a intrat în grădina unei femei. Uitându-se la el, femeia și-a dat seama că arăta ca un câine de casă și cu siguranță avea un cămin. Câinele a urmat-o înăuntru, pe hol, și a adormit imediat. Două ore mai târziu, el s-a dus la ușă și ea i-a dat drumul afară. A doua zi s-a întors, și-a reluat poziția și a dormit câteva ore. Acest lucru a continuat timp de o săptămână. Curioasă, femeia i-a prins acest bilet de zgardă: „În fiecare după-amiază, câinele tău vine la mine acasă pentru un pui de somn.” A doua zi, câinele a apărut cu un bilet pe care scria: „Bietul de el, locuiește într-o casă cu zece copii, și se pare că are nevoie de puțină liniște. Pot să vin și eu cu el mâine?” Serios acum, dacă ești mamă, cu mulți copii, probabil că te poți identifica cu această situație! Carla Barnhill, autoarea cărții „Mitul mamei perfecte”, scria: „Pur și simplu nu mai pot! Nu mai pot continua să încerc să fiu SuperMamă. Nu eram chiar atât de pricepută la început. Am încercat să fiu combinația perfectă de mamă devotată, soție iubitoare și creștină puternică – și am eșuat lamentabil. Dar chiar dacă aș fi fost capabilă să reușesc să fac toate acestea, nu sunt convinsă că vreuna dintre noi trebuie să facă așa ceva; noi nu trebuie să impresionăm sau să urmăm niște reguli la întâmplare despre cum ar trebui să fie o mamă. Harul înseamnă că noi deja contăm pentru Cel care contează cel mai mult, Dumnezeul nostru bun, iubitor și plin de har! Așa că, haideți să ne scoatem „pelerinele”, să dăm jos aureolele, să renunțăm la medalii și să ne permitem să fim mamele (uneori cu lipsuri, alteori minunate) pe care le-a creat Dumnezeu să fie!” Cu alte cuvinte: să ai simţiri cumpătate despre tine. Deci, ia-o mai ușor, mămico!