„În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.” (Galateni 1:20)

     Călăuzirea lui Dumnezeu va fi adesea urmată de o perioadă de pregătire. Iar durata acesteia este determinată de mărimea misiunii tale. Așadar, atunci când Dumnezeu îți vorbește, nu este întotdeauna înțelept să te grăbești să le spui oamenilor. Cine nu ar vrea să vorbească imediat despre experiența uimitoare pe care a avut-o Pavel, cu Hristos, pe drumul Damascului? Și a venit momenul potrivit pentru ca Pavel să facă asta – dar nu imediat. Așa că nu merge înainte până când Dumnezeu nu-ți dă undă verde. De ce? Din două motive: 1) Ai nevoie de timp, de maturizare și de echipare, astfel încât cuvântul pe care l-ai primit să se înrădăcineze în tine, să crească și să se împlinească așa cum dorește Dumnezeu. 2) Uneori Dumnezeu are nevoie de timp pentru a pregăti inimile celor la care te trimite. Apostolul Pavel scrie: „Dar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m- am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.” (Galateni 1:16-21) Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Imediat după chemarea mea – fără să mă consult cu nimeni din jurul meu și fără să mă urc la Ierusalim pentru a mă consulta cu cei care erau apostoli cu mult înaintea mea – am plecat în Arabia… Au trecut trei ani până când m-am dus la Ierusalim pentru a vorbi cu Petru… Apoi mi-am început slujirea.” Pavel știa că oamenii vor considera chemarea sa ca fiind incredibilă și a avut înțelepciunea să aștepte. L-a lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea lui și să orchestreze circumstanțele. Și, în timp ce aștepta, a lăsat ca acest cuvânt pe care l-a primit să crească și să facă schimbări în viața sa. Atunci, și numai atunci, a început să facă ceea ce era chemat să facă. Apostolul Pavel nu a încercat să convingă pe nimeni; L-a lăsat pe Dumnezeu s-o facă. Iar rezultatul final a fost (vezi Galateni 1:24) că oamenii „slăveau pe Dumnezeu din pricina lui Pavel”.