Ce înseamnă să ții sabatul în era creştină? Mai trebuie să ținem o zi de odihnă? Ce spune Biblia despre ziua de odihnă, este ea importantă? Trebuie ca ziua de odihna să fie obligatoriu într-o anumită zi a săptămânii? Biblia, în Vechiul Testament, la

Exodul 31:15-17 spune astfel: „Să lucrezi şase zile, dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”

               În primul rând, observăm din acest text că ziua de odihnă, numită şi Sabat, urmează după şase zile de activitate. Deci este important de când începem să numărăm zilele de muncă. Dacă prima zi de muncă este Duminica, atunci ziua de odihnă cade Sâmbăta (a 7-a zi); dacă prima zi de muncă este Luni, atunci ziua de odihnă este Duminica (a 7-a zi), iar dacă prima zi de muncă este Sâmbăta, atunci ziua de odihnă este Vinerea. Acesta este spiritul (duhul) poruncii cu privire la ziua de odihnă: să fie ziua care urmează după şase zile de activitate. Creştinul trebuie să înţeleagă şi să respecte spiritul acestei porunci date spre binele lui şi să nu se teamă de slova unor oameni care spun că ziua de odihnă este obligatoriu Sâmbăta. „Slova omoară, dar Duhul dă viaţa,” spune şi apostolul Pavel în 2 Cor. 3:6. Creştinul este chemat să se bucure de ziua de odihnă în acea zi a săptămânii care este destinată în acest scop de către legile ţării în care el trăieşte, şi să nu aibă mustrări de conştiinţă pentru o zi anume. El trebuie să fie la fel de sfânt, drept şi bun în toate cele 7 zile ale săptămânii, nu doar în ziua de odihnă. Cu privire la respectarea legilor ţării în care omul trăieşte, Pavel în Romani 13:1 spune: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.”

               În al doilea rând, Isus nu a dat vreo poruncă urmaşilor lui cu privire la ziua de odihnă în Noul Testament. El n-a spus că cineva trebuie condamnat în vreun fel dacă nu ţine Sâmbăta sau Duminica ca zi de odihnă. Mai mult, El a dezlegat ziua de odihnă de poruncile inutile pe care evreii le-au adăugat de-a lungul anilor cu privire la ce ai voie să faci sau să nu faci în acea zi. Fariseii au condamnat, de exemplu, pe un om care şi-a strâns patul într-o zi de Sabat după ce-a fost vindecat de Isus. Ioan 5:10 scrie: „Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.” Într-o altă situaţie, Isus a vindecat o femeie gârbovă de 18 ani tot într-o zi de Sabat. Luca 13:14-16 scrie: „Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului! Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul, oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” Ei au fost orbiţi de tradiţiile lor şi n-au înţeles spiritul zilei de odihnă, care de la început a fost gândită de Dumnezeu pentru binele omului, ca acesta să aibă un timp de odihnă pentru trup şi suflet, o zi în care să-şi încarce sufletul cu gânduri bune prin mersul la un loc de închinare cu alţi oameni.

               În al treilea rând, este important să spunem că Mântuitorul Isus nu a desconsiderat în niciun fel scopul (spiritul) zilei de odihnă, întrucât El a zis: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc,” Matei 5:17. El a înţeles că ziua de odihnă este benefică pentru om şi că porunca cu privire la ea a fost dată de Dumnezeu Tatăl în Legea celor mai importante 10 porunci din Vechiul Testament. El nu a stricat în niciun fel spiritul zilei de odihnă ci doar l-a curăţit de ideile inutile şi greşite adăugate de unii oameni cu privire la această zi. Prin faptul că Isus n-a poruncit ca ziua de odihnă să fie obligatoriu într-o anumită zi din săptămână, El a păstrat scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la această zi şi a adus libertatea necesară oamenilor din toate timpurile şi trăind în ţări cu legi diferite să poată împlini cu prisosinţă această poruncă. Un lucru important pe care trebuie să-l spunem aici este că însuşi Dumnezeu Tatăl I-a spus lui Moise în perioada când I-a dat Legea Vechiului Testament, că va veni un mare Proroc, numit şi Mesia, şi că oamenii trebuie să asculte de El. Cu alte cuvinte, Mesia va avea dreptul să schimbe, să clarifice şi să adapteze această Lege încât ea să fie de folos (să poată fi aplicată) oamenilor din orice vreme, orice neam şi orice ţară. Dumnezeu în Deuteronom 18:15,19 spune astfel: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” Legea Vechiului Testament a fost dată pentru poporul Israel, în timp ce Legea harului din Noul Testament adusă prin Isus Cristos deschide o poartă de mântuire a sufletului pentru oameni din orice etnie şi ţară de pe pământ. Legea harului are în esenţa ei credinţa în Isus Cristos ca Salvator al sufletului şi trăirea pe pământ prin ajutorul Duhului Sfânt a unei vieţi asemănătoare cu Isus, o viață de dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl şi iubire faţă de oameni.

               În al patrulea rând, respectarea zilei de odihnă sau a unei alte sărbători înseamnă pentru cel credincios câteva lucruri importante. Nu există o listă cu ce să nu faci în ziua de odihnă, dar există principiul ca în ziua de odihnă să faci doar acele activităţi strict necesare. Dacă locuieşti la ţară, nu-ţi fă lucrurile câmpului în ziua de odihnă decât dacă este ceva strict necesar. Lasă aratul, semănatul şi seceratul pentru cele şase zile ale săptămânii. Dacă ai început să-ţi zideşti casa, fă o pauză pentru toţi muncitorii în ziua de odihnă. Au vreme să lucreze în cursul săptămânii. Dacă eşti angajat la o companie şi şeful insistă să lucrezi şi în ziua de odihnă de prea multe ori, fără să fie situaţii de urgenţă, atunci spune-i că este prea mult şi vrei liber în ziua de odihnă, iar dacă nu te înţelege pleacă de la acea companie şi găseşte-ţi alt loc de muncă. Dumnezeu îţi va purta de grijă. Dacă însă eşti angajat într-un loc de muncă care necesită activităţi neîntrerupte, ca medic, pompier, responsabil cu monitorizarea apei pentru un oraş, de exemplu, atunci fă-ţi munca când îţi vine rândul fără mustrări de conştiinţă. Ai timp să te odihneşti apoi în altă zi. Pe de altă parte, spiritul zilei de odihnă poate fi încălcat prin diverse activităţi de distracţie, relaxare inutilă, timp pierdut pe internet sau în alte feluri, lipsă nejustificată de la locul de închinare, flecării de tot felul. Ziua de odihnă este o zi sfântă, în sensul că omul trebuie să dedice mai mult timp pentru sufletul său în acea zi, să fie preocupat cu lucrurile sfinte, să meargă la biserică ca să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru viaţa sa şi toate binecuvântările primite, să citească din Biblie, să asculte o muzică bună închinată lui Dumnezeu. Duhul Sfânt prin Isaia 58:13-14 spune astfel: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit.” Dacă vrei binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţă, atunci trebuie să ţii cont şi de ziua de odihnă şi s-o închini Domnului prin activităţile spirituale ce le poţi face. Dacă-ţi place să faci sport, să joci fotbal sau volei, găseşte-ţi pe cât posibil timp pentru aceste activităţi în cursul săptămânii, nu în ziua de odihnă. Am auzit de un caz când un tânăr din biserică s-a dus dimineaţa la fotbal în loc să meargă la biserică. Din nefericire a venit o ploaie cu tunete şi el a fost lovit de un fulger şi a murit pe teren. În mod sigur nu era locul lui acolo într-o zi de odihnă când alţii din familia lui erau la biserică.