Rugăciunea la sfinţi

               La începutul activităţii Sale şi după ce-a fost botezat de către Ioan în râul Iordan, Isus s-a dus într-o zonă pustie unde a fost încercat de diverse gânduri şi idei care-i veneau în minte, şi de voci care-i vorbeau la urechi. A stat acolo 40 de zile, timp în care a postit şi s-a rugat lui Dumnezeu, fiind şi ispitit de Diavolul în tot acest timp. Aceasta a fost o perioadă de probă pentru Isus, cu diverse examene şi ispite pentru credinţa Sa, o perioadă în care El şi-a definit şi clarificat credinţa proprie. Una dintre ispite, poate cea mai mare, a fost cu privire la puterea şi poziţia pe care ar putea El să le aibă în timpul vieţii Sale pe pământ. Luca 4:5-8 descrie astfel această luptă de idei: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului, şi I-a zis: Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Drept răspuns, Isus i-a zis: Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.” Lupta s-a dat în mintea lui Isus, acolo l-a biruit El pe Satana. Cum l-a biruit? Prin răspunsul corect pe care l-a dat la gândul care i-a venit în minte sau la vocea care i-a vorbit, şi prin acţiunile, faptele corecte în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu pe care le-a făcut după aceea. Prin avantajele, bogăţiile şi rangurile oferite, Satana a încercat să-l determine pe Isus să renunţe la poruncile lui Dumnezeu şi astfel Isus să-şi formeze idei greşite despre lume şi viaţă, prin care Satana să lucreze apoi pe pământ şi să facă rău oamenilor. Sunt multe lucruri pe care le putem învăţa din această confruntare, dar un lucru important rămâne răspunsul dat de Isus Satanei: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.” Isus enunţă aici un principiu important: să te închini şi să-I slujeşti doar lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, să nu te închini niciunui alt înger sau vreunui om care a trăit cândva pe pământ, ci doar lui Dumnezeu. Întrucât Isus şi-a încheiat cu succes lucrarea pe pământ şi l-a învins pe Diavolul până la final prin moartea Sa pe cruce, El a primit toată puterea în cer şi pe pământ, deci şi dreptul ca oamenii să I se închine, după cum scrie: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ,” Matei 28:18. De asemenea, Apocalipsa 1:17-18 spune: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” Mântuitorul Isus a primit din partea lui Dumnezeu Tatăl dreptul să dea viaţă veşnică cui doreşte El, adică celor ce vor merita aceasta, după cum scrie: „În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea,” Ioan 5:21. Niciun alt om sfânt din Noul sau Vechiul Testament n-a primit puterea de-a da viaţă veşnică cuiva şi nici dreptul ca oamenii să i se închine. Prin urmare, închinarea sau rugăciunea către vreun sfânt care a trăit cândva pe pământ este o mare greşeală, căci încalcă porunca lui Dumnezeu enunțată de Isus în Luca 4:5-8, după cum am spus mai sus. Mai mult, nimeni nu are garanţia că un om declarat sfânt de către o biserică sau grup de oameni, a fost cu adevărat un om cu o gândire curată şi sfântă. Se poate ca omul acela să fi avut şi idei greşite, pe care ţi le transmite indirect şi ţie prin faptul că i te închini şi-i faci rugăciuni. Poate acel om a fost chiar un păcătos nemântuit până la sfârşitul vieţii lui şi a ajuns în împărăţia Satanei după moarte. Rugându-te lui, tu te rogi fără să ştii unui duh rău în acest caz, unui diavol, iar consecinţele vor fi rele. Nu este mai bine să te rogi lui Dumnezeu şi Fiului Său Isus Cristos despre care ai siguranţa că reprezintă adevărul suprem? De ce să te închini cuiva care a fost cândva un om cu păcate pe pământ ca şi tine? Nimeni n-a trăit vreodată pe pământ fără păcat, cu excepţia Domnului Isus Cristos. Apostolii Petru, Pavel, Andrei, Maria, mama lui Isus, Paraschiva şi alţii au fost şi ei oameni cândva. De ce să te închini şi să te rogi cuiva de rang inferior când Dumnezeu îţi spune că doar Lui trebuie să I te închini? De exemplu, când faci o cerere la vreo instituţie, tu cui adresezi acea cerere? Nu directorului sau celui responsabil de acea problemă? Directorul ştie dacă cererea ta se poate aproba sau nu. Apoi directorul poate cere unui subaltern să se ocupe de cazul tău şi să-ţi dea ceea ce-ai cerut. Tot la fel, Dumnezeu poate cere unui înger sfânt să te ajute şi să-ţi răspundă la rugăciune, dar nu te închini îngerului pentru aceasta. Îngerii sunt fiinţe slujitoare, asemeni oamenilor, dar mai puternice decât aceştia. Apostolul Ioan a dorit să se închine unui sfânt (înger) dar acesta l-a oprit. Apocalipsa 22:8-9 spune astfel: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” Deci sfatul acestui înger sfânt este clar: omul să se închine lui Dumnezeu. În concluzie:

·       Cine se închină sau se roagă unui sfânt încalcă porunca lui Dumnezeu care ne cere să ne închinăm doar Lui;

·       Sfinţii au fost oameni cu greşeli şi păcate, iar greşelile din gândirea şi trăirea lor pot intra în mintea celui ce se închină acestor sfinţi şi să-l distrugă pe veci;

·       Sfinţii declaraţi de oameni ca fiind sfinţi, nu sunt neapărat sfinţi şi în faţa lui Dumnezeu;

·       Unii sfinţi făcuţi de oameni pot fi duhuri rele astăzi;

Pentru a fi sigur că nu greşeşti, închină-te şi roagă-te doar lui Dumnezeu şi Fiului Său Isus Cristos, care şi-a dat viaţa pentru noi.