„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe…” (Matei 15:14)

     Există o mulțime de „călăuze” spirituale bune; să nu-ți fie teamă să le urmezi! Dar să vedem cum stau lucrurile cu „călăuzele oarbe” despre care vorbește Domnul Isus… Iată câteva semne care te vor ajuta să le identifici și să le eviți: 1) Inflexibilitatea. Adevăratele călăuze spirituale au predispoziție spre învățare și o inimă de slujitor. Ele se bucură de creșterea ta și nu se simt amenințate de dezvoltarea ta. Ele nu vor încerca să te „țină în cuib” atunci când este clar că ești pregătit să zbori. 2) Elitismul. Atenție la atitudinea „numai noi avem dreptate”! Când cineva nu poate recunoaște și nu poate avea părtășie cu alți membri ai familiei răscumpărate a lui Dumnezeu, ceva nu este în regulă. „Exclusivist” este adesea un sinonim pentru „paranoic”, așa că ai grijă! 3) Lăcomia. Iată care este standardul lui Dumnezeu pentru o „călăuză” spirituală: „Păstoriți turma lui Dumnezeu… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine…” (1 Petru 5:2). De asemenea, Biblia spune că aceste „călăuze” spirituale sunt vrednice „de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17), adică de două ori mai mult. Dar ferește-te de cei care te învață că trebuie să-ți semeni sămânța doar în câmpul lor, și nicăieri altundeva! 4) Responsabilitatea. Ferește-te de cei ce sunt de neatins, de tipul „eu sunt alesul lui Dumnezeu”! Indiferent cât de înzestrați suntem, cu toții avem puncte slabe și trebuie să fim confruntați și consiliați din când în când. Solomon a spus: „Vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10). Vă reamintesc ce a spus Domnul Isus despre liderii religioși din vremea Sa: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:13-14). Așadar, când alegi o „călăuză” spirituală, pentru sufletul tău, ai grijă să nu fie una oarbă! Tu ai nevoie de o „călăuză” bună, cu spirit de slujire.