„…Fierul de la secure a plutit pe apă.” (2 Împărați 6:6)

     În această împrejurare (din cartea a doua a Împăraților, capitolul 6) este vorba despre un fiu al prorocilor, care tăia copaci lângă un râu, iar capul toporului său a căzut în apă. Așa că i-a spus repede prorocului Elisei: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” (vers. 5). Pentru că folosește timpul trecut, din punctul său de vedere, acel cap de topor dispăruse pentru totdeauna; nu mai avea nicio așteptare să-l recupereze. Dar i-a arătat lui Elisei locul unde l-a pierdut. Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în apă și s-a întâmplat ceva ce, mai mult ca sigur, nu s-a mai întâmplat niciodată înainte sau după aceea: „Fierul de la secure a plutit pe apă”! Să observăm că în această istorisire nu este vorba despre o situație de viață și de moarte. Da, era un topor împrumutat. Da, dispăruse. Dar dacă ăsta este cel mai rău lucru prin care ai trecut, înseamnă că ai dus o viață destul de sigură! Am putea pune această situație în aceeași categorie cu cea în care Domnul Isus transformă apa în vin, la nunta din Cana… De ce să-ți irosești primul miracol ajutând o mireasă și un mire să evite rușinea de a nu avea suficient vin la petrecerea lor de nuntă?! Astfel de situații ne dezvăluie ceva despre Dumnezeu. El Se preocupă chiar și de lucrurile mărunte, cum ar fi impedimentele care apar, sau lucrurile împrumutate. Nimic nu este prea mare pentru Marele nostru Dumnezeu, și nici prea mic pentru El! De aceea Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7) Să reținem cuvintele „toate îngrijorările voastre” – deci ce contează pentru tine, contează și pentru Tatăl tău ceresc care te iubește! Așa că: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6) Dumnezeu îți spune azi că vrea ca tu să-I împărtășești fiecare detaliu al vieții tale!