„Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va binecuvânta... ” (Ex. 23:25)

Domnul Dumnezeu este măreț! C. M. Mackintosh în comentariul său la cărțile lui Moise exclamă: „Cine este asemeni Dumnezeului nostru celui veșnic, care se apleacă să se uite în ceruri și pe pământ? El cârmuiește lumea și îngrijește de îmbrăcămintea uneia din făpturile Lui. El cârmuiește zborul vulturului și ia cunoștință de viermele care se târăște. El se apleacă să orânduiască mișcările stelelor, fără număr, care se mișcă în spațiu și să țină socoteală de căderea unei păsărele!”

 Dumnezeu în suveranitatea Sa absolută a ”inventat” națiunea lui Israel. A binecuvântat sămânța lui Avraam, Isaac și Iacov, care s-a înmulțit mult în Egipt. De acolo i-a scos cu braț puternic și iată-i porniți spre țara Canaanului promisă părinților lor. În drum spre acolo Domnul Dumnezeu i-a protejat, li s-a descoperit, le-a oferit Legea Lui, i-a deosebit între toate popoarele. „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, și să te ducă în locul, pe care l-am pregătit. Fi cu ochii în patru înaintea Lui, și ascultă glasul Lui; să nu te împotrivești Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El”, le spunea Dumnezeu. Ce mai mulți comentatori creștini ai Bibliei sunt de acord că Îngerul (cu majuscule) de care vorbește Scriptura în Vechiul este Domnul Isus, Înger care le-a fost oferit ca și conducător, de care evreii trebuiau să asculte.

În mod asemănător Dumnezeu se îngrijește astăzi de Biserica, poporul Noului Testament dându-i un tovarăș de drum, pe Duhul Sfânt și o poruncă asemănătoare: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care a-ți fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării”. (Efeseni 4:30) După cum pentru evrei Dumnezeu avea Canaanul ca și destinație, pentru creștini El are Canaanul ceresc ca și frumoasă moștenire. Pentru ajungerea la destinație însă este necesară ascultarea de Dumnezeu. Cineva spunea pe drept cuvânt: „Bine am face să luăm aminte la îndemnurile de a nu-L provoca pe protectorul și binefăcătorul nostru, deoarece dacă va fi luată de la noi apărarea și se vor opri izvoarele bunătății, vom fi terminați”.

„Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, și să nu le slujești; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimicești cu desăvârșire, și să le dărâmi capistele. Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va binecuvânta pâinea și apele, și voi depărta boala din mijlocul tău. Nu va fi în țara ta nici femeie care să-și lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin. Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe popoarele la care vei ajunge, și voi face ca toți vrăjmașii tăi să dea dosul înaintea ta... ” - acestea sunt cuvintele rostite de Dumnezeu evreilor care se îndreptau spre Canaan. Națiunile care locuiau în Canaan la vremea aceea au umplut măsura păcătoșeniei lor. Printr-un stil de viață demonic au spurcat țara. Judecata era hotărâtă. Evreii ajunși în Canaan trebuiau să fie unealta judecății divine. Dumnezeu le-a cerut evreilor odată ajunși în Canaan să-i îndepărteze pe cananiți de acolo, să le distrugă templele, și să nu le urmeze modul de viață. „Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru”, era condiția binecuvântării.

Cuvintele acestea întăresc un principiu spiritual important: Dumnezeu dă biruință poporului Său asupra răului (firea pământească, lumea, diavolul), dar poporul Domnului nu trebuie să se ia după cei răi, ci trebuie să-I slujească lui Dumnezeu după legea și călăuzirea Lui. Noul Testament spune: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos”. (Coloseni 3:23-24) Să faci parte din națiunea Domnului și să poți sluji Sfântului Dumnezeu este privilegiul suprem, privilegiu care aduce o responsabilitate pe măsură.

O precizare cu privirea la slujirea lui Dumnezeu venită de la un pastor bătrân: „De multe ori începem bine, avându-L pe Isus în centrul preocupărilor noastre, dar, cu timpul, bucuria de a-L vedea la lucru, prețuirea celor pe care îi slujim, roadele trainice ale eforturilor noastre și aprecierea și respectul colegilor noștri, al mentorilor sau ale celor din cercul nostru de slujire devin mai importante decât El… Henri Nouwen spunea odată că principalul obstacol în calea iubirii de Dumnezeu este slujirea Lui”.

Slujirea Domnului nu trebuie să ia locul lui Dumnezeu în inimile noastre. Domnului I se cuvine primul loc în inimile noastre. Amin!