„Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17)

     Îmi amintesc de povestea lui Lev Tolstoi pe care am citit-o când eram copil: „Cei doi prieteni” (poate că v-au citit-o și vouă părinții sau bunicii când erați mici)… Doi prieteni mergeau împreună prin pădure când un urs a apărut în fața lor. Înainte ca ursul să-i poată observa, unul dintre bărbați a fugit spre un copac de pe marginea drumului, s-a urcat în el și s-a ascuns printre ramurile acestuia. Celălalt, se pare că nu la fel de agil ca prietenul său care s-a cățărat în copac, s-a aruncat la pământ și s-a prefăcut că este mort. Ursul s-a apropiat de el, l-a adulmecat îndelung… dar omul încetase până și să respire, așa că ursul a plecat, crezându- l mort. Poate nu știați că urșii nu se ating de cadavre (omul nostru se pare că știa, de aceea a rămas nemișcat și și-a ținut respirația). Când pericolul a dispărut, bărbatul din copac a coborât. Curios, l-a întrebat pe prietenul său râzând: ce i-a șoptit ursul la ureche? La care acesta a răspuns: „Mi-a spus să nu mai călătoresc niciodată cu un prieten care te abandonează când ești în primejdie!” E ușor să fii prieten cu cineva care are succes, care știe totul și care se află pe creasta valului. Dar ce se întâmplă atunci când acea persoană cade, eșuează, sau își pierde legătura cu Hristos, sau se izolează în mod deliberat și provoacă tot felul de consecințe urâte? Biblia spune: „Prietenul adevărat iubește oricând…” Adică, nu este invidios când ești „sus”, iar când ești „jos” nu este indiferent. El este plin de compasiune și atent, indiferent dacă tu ești sau nu. Scriitorul american Elbert Hubbard a spus: „Prietenul tău este persoana care știe totul despre tine, și totuși te iubește!” Dacă ai un astfel de prieten, prețuiește-l și ajută-l să știe asta. Spune azi unui prieten adevărat cât de mult îl apreciezi!