„…Plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14)

     Unii dintre noi au această calitate de-a da dovadă de har, dar neglijăm confruntarea oamenilor cu adevărul, ca nu cumva să-i jignim. Alții se specializează în a confrunta, dar nu reușesc să le arate oamenilor harul lui Dumnezeu. Doar Domnul Isus a fost „plin de har și de adevăr”, ori acesta este echilibrul spre care trebuie să tindem! Un om puțin interesat de chestiuni spirituale interacționa uneori cu vecinul său, care era creștin. Fie vorbeau peste gardul din spate, fie își împrumutau unul altuia unelte, și altele de felul acesta. Apoi, din nefericire, soția necredinciosului a fost lovită de cancer și a murit. Iată o parte dintr-o scrisoare pe care omul a scris-o după aceea: „Eram cuprins de disperare. Am trecut prin pregătirile pentru înmormântare ca și cum aș fi fost în transă. După slujba funerară, m-am plimbat toată noaptea de-a lungul râului… Dar n-am fost singur: vecinul meu – îngrijorat pentru mine, cred – a stat cu mine toată noaptea. Nu a vorbit, nici măcar nu a mers lângă mine. Pur și simplu, pășea în spatele meu. Când, în sfârșit, soarele a răsărit peste râu, a venit și mi-a spus: „Hai să mergem să mâncăm ceva!” Acum mă duc la biserică. La biserica vecinului meu! Religia care poate produce genul de dragoste pe care mi-a arătat-o vecinul meu este ceva despre care vreau să aflu mai multe. Vreau și eu să iubesc și să fiu iubit în felul acesta, pentru tot restul vieții mele!” Uimitor, nu-i așa? Poate spune la fel și… vecinul tău? Orice fermier îți va spune că, înainte de a semăna, trebuie să pregătești terenul… și tot la fel este și în cele spirituale. Biblia ne spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Să știi: când îi tratezi pe oameni cu har, ei își vor deschide inimile și mințile și pentru adevărul pe care vrei să li-l împărtășești!