„ De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1Corinteni 15:58)

Cred că Duhul lui Dumnezeu a dorit prin cele spuse în versetul de mai sus să aducă încurajare pentru toți cei care ostenesc pe Calea Credinței. Mă gândesc la devotamentul atâtora față de Dumnezeu. La determinarea cu care mulți renunță la multe pentru a-L urma pe Hristos. Mă gândec la sacrificiul zilnic, săptămânal, a-l atâtora pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. La riscurile asumate de mulți credincioși și credincioase pentru a-L împărtăși altora pe Hristos. Tuturora Dumnezeu le spune prin Cuvântul Său; osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. Cel care a răsplătit binefacerea făcută de Șifra și Pua, moașele evreilor, pentru că nu au ucis pe noii născuți cum cerea Faraon, și a binecuvântat casa lui Obed-Edom pentru că a adăpostit pentru un  timp Chivotul, nu va uita osteneala nimănuia pentru Dumnezeu. Evrei 6:10 spune: „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care a-ți arătat-o pentru Numele Lui... ”

Sunt mulți în Biserica Domnului care au făcut din rugăciune un mod de a fi. Care strigă zi și noapte către Dumnezeu și care nu de puține ori au picioarele grele și glasul nădușit din cauza postului. În Pilda judecătorului nedrept Domnul Isus întreabă: „Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.” (Luca 18:7-8^a) Sunt mulți bărbați și femei care cu o inimă largă înmulțesc binefacerile de tot felul, fără să știe sânga ce face dreapta. Trebuie să o recunoaștem, sunt mulți în Biserica lui Dumnezeu care, ca și tesalonicenii altădată, nu numai că dau cu bucurie din ale lor, dar se dau chiar și pe ei înșiși. Unor astfel de suflete Mântuitorul le spune: „răsplata voastră este mare, și veți fi fiii Celui Prea Înalt”. (Luca 6:35) Pe toate meridianele poți întâlni suflete care cu o mare lepădare de sine îndură privațiuni și persecuții mari pentru Evanghelia. Sunt mulți aceea care trec prin încercări teribile, rămân fără bunuri, pierd suflete dragi, și totuși rămân fideli lui Dumnezeu. Tuturor acestora Domnul le spune: „Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta... ” (Apocalipsa 2:2) Sunt mulți în poporul Domnului care de dragul adevărului s-au expus disprețului celor din jur. Suflete prețioase care pentru o viață cu principii și fără compromisuri au pierdut mai mult decât au câștigat. Despre aceste inimi curate, flămânde și însetate după neprihănire, Domnul spune: „a lor este Împărăția cerurilor”. (Matei 5:10)

Povestea un prezbiter bătrân cu ceva vreme în urmă: „Mă uitam la oamenii care lucrează pe șantierul bisericii noastre și am găsit că sunt câteva categorii de muncitori. Sunt unii care muncesc și nu sunt plătiți nici aici, nici dincolo. Sunt alții care sunt plătiți pentru munca lor aici pe pământ, dar nu vor avea nici o plată dincolo în cer. Sunt o altă categorie de muncitori care nu sunt răsplătiți pentru munca lor aici, dar vor primi plată îndoită dincolo. Și sunt o a patra categorie care primesc plată pentru osteneala lor și pe pământ și în cer”. Mă gândeam la vorbele bătrânului și i-am dat dreptate. Scriptura spune: „osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică”. Osteneala în Domnul! Da, în Domnul! Este bine de subliniat acest aspect, căci sunt multe tipuri de osteneli. Fiul lui Dumnezeu în predicile Sale a vorbit despre Judecata viitoare, despre Ziua în care oamenii, națiunile, vor fi despărțite funcție modul cum sau raportat la El prin fapte. (Matei 25:31-46)

La un moment dat Dumnezeu a avut o discuție aprinsă cu evreii legat de slujirea Lui: „Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Și mai întebați: „Ce-am spus noi împotriva Ta?” „Ați zis: „Degeaba slujim lui Dumnezeu; și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștorilor? Acum fericim pe cei trufați; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu și scapă!” Atunci și cei ce se tem de Dumnezeu au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, și cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește. Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește.” (Maleahi 3:13-18)

Ce cuvinte mari! Ce speranță binecuvântată! Nu înțelegem multe din ce va fi în viitor, dar dacă există Dumnezeu, trebuie să existe și o dreptate. Da, pentru că există o zi a răsplătirii când se va face deosebirea între cel ce a slujit lui Dumnezeu și cel ce nu I-a slujit, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”