Noi în Hristos (4) 

   La Cruce Domnul Isus Hristos a dat iertare omului, iar pe cel ce crede asta prin Har și Credință, îl „naște din nou”, făcându-l un „fiu” al Său, sfințit de Sîngele Lui și neprihănit cu Neprihănirea Lui. Sfințirea a avut loc în duh, iar El prin Duhul Lui, a venit să locuiască în cel născut din nou, în „fiul” Său, eu și tu. Deci am învățat că „Hristos este în noi”. Acum acest lucru este duhovnicesc, spiritual, realizat doar de Duhul Domnului. Pentru că noi suntem duhuri, avem suflete și locuim pe pământ în trup de carne, vrem să știm: „dacă „Hristos este în noi”, de ce mai greșim și mai păcătuim? Asta-i problema problemelor! Îi place lui ”Hristos din noi”? Nu, Hristos nu găsește plăcere în păcat, de aceea l-a iertat la Cruce pe om. În cei care duc păcatul la EL, El a pus Viața Lui, sfințirea Lui, neprihănirea Lui. Pe cei ce încă nu și-au dus păcatul la El, la Cruce ca să-i mîntuiască, chiar dacă păcatele au fost iertate, mântuirea se primește doar prin Har și Credință și pot rămâne nemîntuiți veșnic. Doar cei ce Îl fac Domn și Mântuitor pe Hristos sunt salvați, de mînia viitoare. Deci cei în care „este Hristos în ei” învață cum să trăiască și ”ei în Hristos” viața de biruință. Cînd înțeleg descoperirea slavei Lui în mine, înțeleg și ceea ce se găsește în viața mea, când eu ”sunt în Hristos”, ce aud, ce văd, ce vorbesc, ce gîndesc, unde mă duc, unde stau, cum stau, ce fac și știu că eu ”sunt în Hristos” și nimic nu se întâmplă separat de prezența LUi, pentru că sunt conștientă că „Hristos este în mine” și „eu în El”. Să vedem ce spune Pavel celor care sunt „în Hristos”și care au fost învățați că grădina sufletului fiului de Dumnezeu, o curățim prin Duhul și nu prin religie și puterile noastre.

   Efeseni 4:20-32. „Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; dacă, cel puțin, L-ați ascultat și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare, și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și o sfințenie pe care le dă adevărul. De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să-i spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniați-vă, și nu păcătuiți!” Să nu apună soarele peste mânia voastră și să nu-i dați prilej Diavolului. Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să-i dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să le dea har celor ce-l aud. Să nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos!”   

   Putem înțelege că aceste lucruri fac parte din sufletul nostru care a trăit în aceste trăiri în viața lui. Dar acum odată ce duhul nostru a fost sfințit, neprihănit și locuit de Hristos prin Duhul Lui, prin Duhul facem curățarea domeniului sufletesc. Pavel vobește de o „învățare”, de o dezbrăcare, de o îmbrăcare, de o înnoire a minții. Și apoi spune clar lucrurile care țin „fiul” de Dumnezeu în neputință, necunoștință, învinși și nu învingători, biruiți și nu biruitori, lucruri care Îl întristează pe Duhul Sfânt care locuiește în noi, fiindcă nu putem crește „fii”destoinici pentru Dumnezeu, care să continue lucrarea neprihănirii lui Hristos, mai departe în noi, decât „în Hristos” și în VIAȚA Lui. Amin! Va urma!