Eu predic la mii de oameni si cu toate acestea uneori ma simt atat de uscat – atat de departe de prezenta Lui Dumnezeu. In asa momente, nu am o mare dorinta sa citesc Cuvantul. Citirea Bibliei pe timp de “seceta” se face mai mult printr-un sentiment de obligatie. Cand sunt uscat si gol simt parca mi-e greu sa ma rog chiar daca stiu ca credinta mea este intacta si ca dragostea mea pentru Hristos este puternica.

Ti s-a intamplat vreodata sa stai in biserica privind pe cei din jurul tau primind binecuvantare in timp ce tu nu simteai nimic? Ei plang, se roaga, se inchina cu o senzatie extraordinara. Dar tu nu esti miscat – deloc. Si incepi sa te intrebi ce nu e in regula cu viata ta spirituala.

Eu cred ca toti credinciosii adevarati experimenteaza perioade de seceta in viata lor de crestin. Pana si Isus s-a simtit izolat cand a strigat , “Tata, pentru ce m-ai parsit?”

Ce trebuie sa fac sa trec peste aceasta seceta spirituala?

1. Trebuie sa mentin o viata de rugaciune.

Nimic nu risipeste mai repede seceta si golul decat o ora sau doua inchisi in camaruta cu Dumnezeu. Amanand acea intalnire cu Dumnezeu in camaruta  in ascuns, cauzeaza vinovatie.Noi stim ca dragostea noastra pentru El ar trebui sa ne conduca in prezenta Lui, dar in schimb noi ne ocupam timpul cu multe altele – timpul zboara si Dumnezeu este lasat afara. Ii aruncam in directia Lui o intreaga etalare de “rugaciuni in gand”. Dar nimic nu poate lua locul acelei camarute in ascuns – cu usa inchisa – rugandu-te Tatalui intr-un loc retras.

Vino cu indrazneala la tronul Harului – chiar si atunci cand ai pacatuit sau ai cazut. El iarta – numaidecat – pe acei care se pocaiesc si le pare rau cu adevarat.

2. Nu trebuie sa-mi mai fie frica de putina suferinta!

Invierea Lui Hristos a fost precedata de o perioada scurta de suferinta. Noi murim! Noi suferim! Exista durere si necaz!

Noi nu vrem sa suferim, sa ne impotrivim sau sa fim raniti! Noi vrem o izbavire fara durere! Noi vrem o interventie supranaturala. “Ajuta-ne Dumnezeule”, noi te rugam, “pentru ca eu sunt slab si mereu voi fi.” Fa Tu totul, in timp ce eu merg pe drumul meu, asteptand o izbavire supranaturala!”

Dar, multumesc Lui Dumnezu, suferinta este intotdeauna acea perioada scurta inainte de victoria finala. "Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti." (1 Petru 5:10)