"Cand imi mergea bine,ziceam: "Nu ma voi clatina niciodata!"Doamne prin bunavointa Ta ma asezasei pe un munte tare...dar Ti-ai ascuns Fata,si m-am turburat" Psalmul 30:6,7. Poate ai crezut vreo data ca prin intelepciunea ta ai ajuns sa ai de toate si sa-ti mearga bine,ca poti pune capul pe perna linistit si poti dormi toata noaptea,ca poti manca la masa fara ca mancarea sa-ti intre cu noduri. Poate te gandesti si azi ca ai stiut cand sa taci si cand sa vorbesti, sau poate gandesti ca ai stiut cand sa investesti sau cand sa-ti strangi provizii. Poate iti spuneai ca si David :"Nu ma voi clatina niciodata!".Si nu ai privit la Cel ce te tinea in palma Lui si-ti oferise in dar toate aceste lucruri, la Cel ce te acoperea cu palma Lui si iti facea umbra,ca arsita soarelui sa nu te doboare,la Cel ce te tinea in causul palmelor Sale si sufla caldura in zilele geroase de iarna ale vietii. Nu ai vazut umbrela Mainii Lui cand s-a deschis deasupra ta in zilele ploioase? Dar paharul cu apa rece pe care l-ai primit cand sufletul iti era insetat dupa dreptate, cine ti l-a intins? Acel examen pe care l-ai luat cand nimeni nu stia ca nu stii nimic cine ti l-a dat? O...,mancarea din fiecare zi de unde-ti vine?De te-ai opri sa privesti o clipa ce era si ce se afla sub picioarele tale, pe ce munte te-a asezat Dumnezeu,si sa intelegi ca numai o clipa de si-ar intoarce El privirea de la tine s-ar narui toate principiile,visurile tale. Nu mai privi la tine ,tu nu poti nimic,dar El este Glorios iar ce poate El sa faca cu tine,cu viata ta sunt lucruri la fel de glorioase. Noi nu ne putem lauda decat cu slabiciunile noastre.Sanatate!