Trăim într-o lume atât de bolnavă de păcat şi trebuie să recunosc că uneori chiar ne e greu să ştim ce ar trebui să facem într-o anumită situaţie, ce decizie să luăm... Sunt uneori situaţii ce chinuie sufletul atât de tare... şi nu te poţi destăinui nimănui, pentru că ştii că oamenii n-ar avea cu ce să te ajute, decât să se roage pentru tine, sau poate nu te-ar înţelege, te-ar judeca... atunci întind cu disperare braţele sufletului spre El şi Îl implor, cu vocea înecată de lacrimi, să mă ia în braţele Lui şi să mă ajute aşa cum numai El ştie să o facă… Ştiu, e o durere egoistă, mică, în comparaţie cu ce li se întâmpla altora, spre exemplu copiilor din Africa, dar e acolo, în viaţa mea, şi mă doare tare. Tatăl ne înţelege, căci nu ne-am născut cu un spirit călit, dar, fără doar şi poate, ne va ajuta să depăşim orice dificultate, indiferent de natura ei, doar dacă noi ne dorim din tot sufletul ca El să facă ordine în viaţa noastră. De cele mai multe ori răspunsul sau rezolvarea care vin de la El nu sunt aceleaşi cu cele la care ne-am gândit noi... "Căile voastre nu sunt şi căile Mele", zice Domnul.
Cu siguranţă nu e vina Tatălui pentru tot ce ni se-ntâmplă... uneori e consecinţa unei alegeri săvârşite în trecut, alteori poate fi o încercare de la cel rău, dar, în orice caz, produce o rană pe care numai Dumnezeu poate să o vindece. El întotdeauna are o cale de scăpare pentru noi. Dacă nu vom avea răbdare şi o vom lua pe calea noastră de "scăpare", atunci suntem într-adevăr scăpaţi... dar nu de problemă, ci din mâna lui Dumnezeu, prin alegerea noastră.
Chiar dacă El tace pe moment şi nu ne dă o rezolvare imediată (uneori aşteptarea unui răspuns poate dura ani), cu niciun chip nu trebuie să descurajăm, ci trebuie să rămânem încredinţaţi că El ne va ajuta. Satana întotdeauna va veni cu şoapte de descurajare, pentru a ne slăbi scutul nostru spiritual, dar noi suntem cei care alegem ori să începem să-l ascultăm, ori să-I spunem Tatalui îndată ce vrea să facă.
Căutarea făgăduinţelor lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură este un minunat mijloc de a ne întări sufleteşte... Când ştiu că Dumnezeu Însuşi a promis ceva, cum aş putea eu să mă-ndoiesc?... partea noastră este să credem, nu ni se cere să facem altceva. Să credem în Cel pe care El L-a trimis, este asigurarea că noi suntem în legătură cu Tatăl nostru ceresc, este singurul mijloc prin care putem să experimentăm o viaţă cu Dumnezeu.
Într-o zi un băiat s-a îmbolnăvit de o boală rară, iar doctorii nu-i mai dădeau şanse de vindecare... Băiatul era foarte credincios, dar de când se îmbolnăvise, îi intrase în cap această idee: "Eu ştiu că Dumnezeu o să mă vindece, şi va face o minune mare, şi voi scrie o carte... şi va afla toată lumea... tot pământul!"... Îndurerată peste măsură, sora lui l-a luat de mână şi i-a spus:
"Iubitul meu frate, te implor să înţelegi!... Tu nu trebuie să te prinzi de vindecare,... prinde-te de Vindecător!"
prezentare impecabilă, conţinut ziditor cu multe învăţături practice
fiţi binecuvântat