Religia creştină a preluat de la Mântuitor şi de la ucenici practica închinării împreună; credincioşii se adună pentru închinare publică la biserica. Sunt convins că pentru mulţi creştini este important să respecte porunca de a nu veni cu mâinile goale înaintea Mântuitorului. Dacă cei mai mulţi aplică porunca aceasta la aspectul spiritual, fizic, teologic sau financiar, probabil că nu la fel de mulţi includ şi domeniul familial. Câţi oare privim ca o poruncă să mergem înaintea Domnului împreună cu familia? Cum se explica atunci faptul că nu facem suficiente eforturi pentru prezenţa lor la biserica? De ce pentru copiii noştri prezenţa este mai mult facultativă decat obligatorie? De ce nu depunem efortul necesar ca să mergem la biserică împreuna cu toţi cei dragi? Şi dacă aspectul acesta este important aici, câţi ne gândim că este imperativ să fim şi în cer tot cu familia?

Daca, gândindu-ne la bucuria Domnului şi la răsplata noastra, ne străduim să mergem înaintea Domnului cu multă roadă, să nu uităm că roadele trebuie adunate întâi din casele noastre.

Investeşte deci şi astăzi mântuirea celor dragi. Roagă-te pentru ei, discută cu ei, răspunde întrebărilor lor şi vorbeşte-le despre avantajele unui mântuit. Dacă eşti începător, fii sigur că Cel care te-a mântuit şi te-a trimis la ai tăi îţi va da înţelepciunea necesară. Dacă investeşti de mult timp în acest domeniu şi încă nu se văd rezultatele, lucrează cu nădejde şi răbdare. Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care nu obosesc în facerea binelui.