Vrednicia sacului şi-a cenuşei
Autor:
Daniela Delia Ozarchevici
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de ioananka in 09/04/2010
Resursa adaugata de ioananka in 09/04/2010
Sunt vremuri de zăbavă din partea-Ţi, Doamne. M-ai îmbrăcat într-o haină de întuneric şi umblu hai-hui, fără Tine. Inima, costelivă şi ea, caută prin rămăşiţe de lacrimi, nădăjduind că Te vei întoarce. Cu genunchii plecaţi astăzi şi, totuşi, nu mai binevoieşti să-mi arăţi slava Ta. Pe acest pământ, pe care David odinioară se jelea, pământ sec, uscat şi fără apă, m-am prăbuşit, ca un peregrin ce nu-şi mai găseşte drumul către destinaţie. Pe faţă am culoarea neputinţei...
Secundele sunt roţi de caleaşcă, ce mă duc departe, tot mai departe de Tine... hurducăindu-mă la fiecare groapă a vieţii. Să Te caut cu toată inima mea? Să am eu putere de-a da bice timpului, să-l îndrept înspre Tine?
Nu merit a-Ţi cere nimic, nici măcar vrednicia sacului şi a cenuşei. Răceala mea nu are cu ce să Te înduioşeze. Totuşi, mă predau, cu Biblie necitită, cu genunchi odihniţi, cu suflet nearanjat. Du-mă în atelierul Tău de construcţii, căci viaţa din mine a pierit...
Secundele sunt roţi de caleaşcă, ce mă duc departe, tot mai departe de Tine... hurducăindu-mă la fiecare groapă a vieţii. Să Te caut cu toată inima mea? Să am eu putere de-a da bice timpului, să-l îndrept înspre Tine?
Nu merit a-Ţi cere nimic, nici măcar vrednicia sacului şi a cenuşei. Răceala mea nu are cu ce să Te înduioşeze. Totuşi, mă predau, cu Biblie necitită, cu genunchi odihniţi, cu suflet nearanjat. Du-mă în atelierul Tău de construcţii, căci viaţa din mine a pierit...
Statistici
- Vizualizări: 1798
- Export PDF: 4
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
fiţi binecuvântată