Adevărul venea dinspre localitatea X spre localitatea Y.
Cu aceeaşi viteză, venea minciuna din localitatea Y spre localitatea X.
Adevărul a plecat mai devreme şi s-a rugat pentru reuşita lui, minciuna s-a rugat şi ea pentru reuşita ei, cu aceeaşi credinţă. La o anumita intersecţie, s-au întâlnit.
Minciuna trebuia să cedeze prioritate adevărului.
Nu a vrut, ci a trecut pe roşu.
A avut loc un grav accident de circulaţie şi minciuna nu a păţit mare lucru, ba a fost pusă şi în frunte, pentru că s-a întâmplat să omoare adevărul.
La înmormântare i-a fost scris epitaful: ”aici locuieste adevărul“ şi “adevărul locuieşte în orice persoană care nu cedează prioritate minciunii.”
Minciuna, mai târziu, a păţit-o rău: a fost judecată pentru vătămarea legii şi a fost găsită responsabilă pentru călcarea acesteia, pentru nerespectarea adevărului şi a priorităţii lui.
L-a proces, Duhul Adevărului nu i-a acordat circumstanţe atenuante.
Adevărul a fost respectat la judecată, spre mirarea minciunii şi a martorilor accidentului.
Venind dinspre localitatea X/ Adevarul alerga pe sosea/ dar inspre El,, dinspre localitatea Y/ minciunea gonea
La intersectia din viata ta si-a mea/ s-au intalnit si n-a cedat prioritate/ minciuna, adevarului, stiind ca martorii/ intotdeauna-i dau dreptate
Ce fericit-a fost minciuna/ca omorat-a Adevarul fara doar si poate/ si-un epitaf s-a scris pe piatra/ pentru aceia care nu cedeaza prioritate!
Si la procesul cel din Ziua de Apoi,/ inspre mirarea martorilor sia minciunii/ s-a dat dreptate adevarului/...sa fie-atenti la intersectie azi, unii...