Un preot american povestea odata urmatoarele: In satul sau natal de mai multi ani la rand nici un suflet nu ajunsese la mantuire. Tineretul traia intr-o indiferenta totala. Intr-un loc, la marginea satului locuia insa un forjar credincios inaintat in varsta. El se balbaia atat de tare, incat iti era mila cand vorbea. Intr-o zi pe cand el era singur la forja intristat de faptul ca in satul lui nu sunt roade pentru Domnul, a gasit de cuviinta sa inchida atelierul iar dupa amiaza aceea s-o foloseasca in rugaciune catre Dumnezeu.
Se ruga fierbinte, si Dumnezeu a ascultat strigatul acestui om balbait. Dupa rugaciune el s-a dus plin de incredere la preot si a propus sa se tina o evanghelizare.
Dupa ce a cumpanit lucrurile, preotul a fost de acord cu propunerea, dar se gandea ca va urma un esec si ca oamenii nu vor veni.
Adunarea a avut loc intr-o casa particulara. Cand s-a apropiat ora fixata pentru vestirea Evangheliei a venit atata popor incat sala a devenit neancapatoare. A fost o lucrare minunata. Multe suflete au fost puse in miscare in clipa cand forjarul acela credincios era in genunchi, rugandu-se staruitor Domnului.