http://tanarmetanoist.wordpress.com/page/4/

      Se spune ca lucrurile simple sunt cele mai frumoase si complexe, dar trec cele mai neobservate. Am avut o experienta interesanta din care am invatat o lectie simpla pe care eu o credeam de mult memorata. O lectie pe care vreau sa o impartasesc cu toti si pe care mi-a predat-o o fata  de varsta mea fara studii in teologie sau fara a fi citit Biblia. O lectie care nu vreau sa o tin pentru mine, desi mi se aplica mie in primul rand, deoarece as tine-o daca as stii ca sunt numai sfinti printre tinerii Metanoia.  Dar cum noi cautam sfintenia, iata:

      Eram intr-o seara pe messenger si conversam cu o buna prietena, care nu este pocaita. Fata a crescut in casa si cu Biblia noastra si cu cea a ortodoxilor, pentru ca tatal ei este baptist si a fost de cateva ori la biserica. In rest, e o fata de lume. Si in seara aceea nu stiu cum ajunge noi la subiectul “iubire”. Eu, de cand am cunoscut-o, stiam ca ea nu crede in asa ceva si considera ca iubirea nu exista, dar nu am dezbatut subiectul si nici n-am intrebat-o de ce crede asta.

      La un moment dat imi spune:  “Nu ma omor sa citesc Bilbia, insa am citit si mi-am notat un verset – cel in care e descrisa dragostea. Niciun om viu sau mort nu a simtit asta, nu voi fi eu prima.” Asta m-a uimit pe moment si m-am hotarat sa-i cer lamuriri. “Doar cineva a iubit, iar El nu are pacate. De ce oamenii incearca sa atinga un nivel ce-l vor vedea probabil abia dupa moarte?”. Este destul de ciudat sa auzi din gura unei persoane care nu are legatura cu lucrurile sfinte asemenea lucruri. Si a fost cu atat mai ciudat cu cat a continuat:

   “ Omul in loc sa invete chestii potrivite pentru gradul lui de evolutie, incearca sa atinga eternitatea. In loc sa incerce sa inteleaga un sentiment mai calm si mai “primitiv” decat iubirea, cum ar fi bunatatea, ei viseaza la dragoste. Nici un om nu iubeste cu adevarat. Dar niciunul nu e capabil sa o recunoasca, cand dai peste un om care iubeste, arata-i pasajul ala din Biblie, provoaca-i sa citeasca cu voce tare, daca vreunul indrazneste sa declare dupa ce l-a citit, ca el iubeste, e cel mai mare mincinos.”

   Atunci eu am intrebat-o daca acesta este motivul pentru care ea considera cu iubirea nu exista. Mi-a spus ca da “exista pentru El, El a indeplinit tot ce scrie. Dar nu exista pe pamant, printre oameni. Printre noi e doar o forma de afectiune, dar nu iubire.” Nu am stiut ce sa-i raspund, dar mintea mea nu putea accepta asta. Sensul acesta al cuvintelor din 1 Corinteni 13 nu-l vazusem pana acum desi citisem pasajul ala de atatea ori, desi il stiam chiar pe dinafara. Insa pana in acel moment nu auzisem nimic de acel gen. Asa ca i-am spus ca da, acela e nivelul pur al iubirii, dar ca ea exista, nu la acel nivel, dar exista. “Iubirea nu are grade, nu are nivele, nu e masurata. E mai presus de orice numar, orice nivel.  Iubirea e una. e nemarginita, infinita, eterna si pentru totdeauna. Nu poti descrie in cuvinte ceva atat de pur, atat de magic… Iubirea sparge toate tiparele scrise vreodata….Rupe toate cartile, trece prin orice zid…Distruge orice iluzie…”.

   Din nou primisem un raspuns ce ma inchisese. Un raspuns insa maret prin cuvintele simple in care fusese spus. Intr-adevar, Dumnezeu nu spusese nicaieri “asta e dragostea Mea, dragostea de Dumnezeu! a voastra sa fie asa asa si asa…” . Am putut doar sa-i raspund ca nu poate afirma ca dragostea nu a existat, nu exista si nu va exista.  Drept raspuns, am mai primit ceva ce m-a incuiat: “Citeste pasajul ala! Poti afirma ca ai iubit sau ca iubesti vreun om? Eu m-as simti murdara stiind ca spun te iubesc la cel mai serios mod si totusi in subconstient stiu ca mint! El ne iubeste si ne va iubi mereu. Dar noi… noi iubim? Gandeste-te ca El a plans, Cel ce e totul a plans! Inima unui om ar exploda. “

   Dupa aceasta mi-a zis noapte buna si a iesit de pe messenger pentru ca trebuia sa se trezeasca devreme, avand scoala, iar eu am ramas buimacita meditand la ceea ce-mi spusese. Eram foarte “uaaaau”…

   1 Corinteni 13. Sunt sigura ca toti il stiti, multi il puteti chiar recita. Este un pasaj superb unul dintre cele mai frumoase din Biblie si cele mai minunate cuvinte scrise vreodata despre dragoste. Dar noi… am ajuns imuni la ce suntem acolo, il citim mecanic si credem ca-l stim, admitem ca asa este si spunem ca iubim!

   Este ciudat si interesant totodata cum cineva din lume vine sa-ti predea o lectie pe care tu o credeai deja stiuta. Practic, mi-a aratat o noua dimensiune a cuvintelor, o dimensiune pe care eu n-o vazusem si nu crezusem ca exista.  Fata aceea, care nu merge saptamanal la biserica, care n-are treaba cu Biblia si cu Dumnezeu, a inteles totusi ca omul nu iubeste, ca Dumnezeu a facut asta si o face inca si o va face pana la sfarsitul zilelor.

   Intamplarea asta m-a facut sa meditez la capitolul acela… L-am pus in fata mea si am inceput sa-l citesc rar, aprofundand cuvintele, niste contructii si fraze cu o greutate enorma pe care pana acum le-am tratat superficial.

dragostea este indelung rabdatoare – oare? Eu la capitolul rabdare stau destul de prost… Iar partea cu ‘indelunga’ ma depaseste.

este plina de bunatate – eu nu am din plin bunatate…

dragostea nu pizmuieste – nu pot spune ca e asa.

dragostea nu se lauda – oarecum. Mai am de lucru.

nu se umfla de mandrie – stiu ca am facut si asta. Si nu o data.

nu se poarta necuviincios – da, aici stau mai bine. Dar mai e drum lung pana la bine sau foarte bine.

nu cauta folosul sau – as minti daca as spune ca e bifat aici.

nu se manie – ohoo…

nu se gandeste la rau – da, oarecum. Dar recunosc ca am facut-o si pe asta.

nu se bucura de nelegiure – aici da, pot afirma increzatoare ca ma incadrez.

ci se bucura de adevar – si aici de asemenea.

acopera totul – totul?

crede totul – totul?!

nadajduieste totul – t.o.t.u.l. ?

sufera totul – TOTUL?!

Noi spunem ca iubim si totusi cate dintre aceste atributii le detinem? Cate le-am indeplinit, despre cate putem spune “asta e scrisa pentru mine!”? Mai degraba putem spune ca ne prefacem ca iubim…

“Dragostea sa va fie fara prefacatorie” [Romani 12:9]

    Dumnezeu ne iubeste, iar cuvantul acesta e urias. El e DRAGOSTE!!! Iar El a indeplinit tot: a avut si are indelunga rabdare, bunatate. El nu pizmuieste si nu se lauda, nu se umfla de mandrie sau se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau ori se manie, nu se gandeste la rau si nu  se bucura de nelegiure ci se bucura de adevar. El acopera, crede, nadajduieste si sufera totul. A facut asta pentru noi! Lucrul asta e maret si noi il tratam ca pe ceva ce ni se cuvine, am devenit imuni la niste cuvinte simple. Spunem ca Dumnezeu l-a dat pe Fiul Sau, dar acest lucru a incetat sa ne mai atinga.

   “Iubirea sparge toate tiparele scrise vreodata….Rupe toate cartile, trece prin orice zid…Distruge orice iluzie…” – Iata un om care a inteles esenta dragostei, fara multa filosofie. Acesta este Dumnezeul nostru, pentru ca El e dragoste, el e esenta iubirii!!!

   Citeste pasajul. Iubesti? Ai bifat afirmativ in dreptul lor? Nu? Asta pentru ca noi nu iubim. E un lucru perfect normal, e in natura noastra. Dar El, Cel ce e totul, ne iubeste fara ca noi sa meritam si El poate sa schimbe natura noastra. Nimic nu e intamplator, nici cand aflii cele mai simple lucruri de la cele mai improbabile persoane.

   Accepta dragostea Lui si in umbra ei, invata sa iubesti. Este porunca Dumnezeului viu sa iubim, iar El ne-a cerut asta pentru ca are incredere in noi. Oare nu merita el asta?

“De aceea, pentru ca ai pret in ochii mei, pentru ca esti pretuit si TE IUBESC, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta!” [Isaia 43:4]

   Haideti sa iubim! Sa iubim, nu sa incercam. N-am fost chemati sa incercam! Ca si tineri crestini trebuie sa ne iubim unii pe altii si sa iubim lumea. Haideti sa o facem in umbra pasajului din Corinteni, astfel incat noi sa-i luminam pe altii!

Mergeti si fiti o binecuvantare!