O istorisire cutremuratoare...

   Nu o să uit niciodată Crăciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria sora-mea avea 16 ani iar Jeni, cealaltă soră nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani într-un accident la mină.

   Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai saracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru.

   Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea daca vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100.000 lei. Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura.

   Eram în Biserică noi si încă 80 de membri iar mama, a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.

   Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bacnote nou-nouţe. Aşa învăţasem noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu. Am venit acasă cu 800.000 lei. O bacnotă de 500.000 lei si trei bacnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.

   A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum hârtia s-a udat iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta mama a pus bacnota de 500.000 lei iar noi fiecare câte una de 100.000 lei.

   Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.

   Dar pe la ora 15, a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bacnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei si 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei. Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum cu plicul în mână ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci. Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi fată de alţii că aveam cartofi. Apoi ştiam că suntem bogaţi că aveam o mama grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.

   N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine dar mama nu ne-a dat voie.
   Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.