O meditatie pe un text din 2 Corinteni

Text: 2 Corinteni 4:16

"De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totus omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi."  

Ideea pe care vreau sa o redau din acest verset este exprimata de expresia "noi nu cadem de oboseala", idee care este tradusa de Cornilescu din cuvantul grecesc egkakoumen(Noul Testament a fost scris in limba greaca, greaca veche).

Acest termen se mai poate traduce si prin cuvintele: "In prezent suntem intr-o cauza pentru care actionam in asa fel ca sa nu cadem de oboseala". Cuvantul are la baza o radacina semantica, facand abstractie de negatia pe care o confera apostolul acestui cuvant, care spune ca atunci cand natura umana este influentata intr-un anumit mod ea experimenteaza oboseala interioara. Deci in mod normal daca natura umana este influentata negativ se manifesta in concordanta cu aceasta influenta. Nu spun: daca este ispitita, pentru ca poate birui ispita si nu se manifesta in concordanta cu ispita. Ci daca este influentata, adica determinata de anumiti factori interiori sau exteriori.

Insa Pavel face aici, prin cuvantul acesta o negatie a acestui fenomen, de manifestare in concordanta cu influenta. El vrea sa spuna: chiar daca se exercita o anumita influenta, din punct de vedere divin, natura umana poate primi puterea de a nu se manifesta negativ. Fenomenul este negat. Are o cauza divina. Adica din perspectiva acestei cauze divine, lucrurile iau o alta intorsatura si se intampla fenomenul obstructionarii faptelor negative, pentru ca exista o forta divina care cauzeaza reversul rezultatului.

Aici se disociaza intercomunicarea dintre suflet si trup. Aici se eradicheaza consecintele actiunilor negative ale trupului asupra sufletului. Noi stim ca de cele mai multe ori trupul nostru depinde de sufletul nostru. Daca suntem deprimati, stresati sau fara motivatie, simtim si oboseala in trupul nostru, sau chiar durere de cap. Apostolul spune insa ca din cauza ca suntem chemati la un nivel mai inalt de traire, noi suntem sub un alt auspiciu: divin.

Personal m-am intrebat in timpul studentiei, daca sunt argumente logice, concrete, reale si rationale pentru ca un om matur si lucid sa accepte credinta crestina. Aceasta si pentru ca multi, si in special oameni de stiinta, spun ca religia are de-a face cu lucrurile care sunt dincolo de realitatera concreta, in ireal. Si am cugetat. Dupa o vreme, analizand logic realitatea vietii in comparatie cu afirmatiile teologiei, am ajuns la concluzia ca crestinismul nu numai ca are baza rationala, insa chiar transcende, depaseste, se ridica mai presus de decat alte sisteme de principii pentru viata si conduita. Vorbesc aici de crestinismul autentic ce are un sistem de referinta real, logic si rational bazat pe inspiratia Scripturilor, pe credinta in Isus Hristos si pe autoritatea Bisericii

Iata un argument si o demonstratie: textul din care am facut aceata meditatie vorbeste, incluzand un om care a trait in realitate in Imperiul Roman(cel care a scris acest text- 2 Corinteni 4:16).