Îndemn

Când te duci seara la culcare

Să-ţi pui o mână sub obraz,

Să te întrebi cu-ngrijorare:

"Ce am făcut eu oare, azi?"

O zi trecută fără fapte

Care să-ţi fi rămas în minte,

În viaţa ta e ca o noapte

Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit

Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,

Şi soarele s-ar fi oprit

Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,

Pământul s-a-nvârtit o dată,

Şi doar nu-i atât de mic,

Şi-a dus în spate, lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe, îndemn

Al vieţii tale care vine,

Să laşi pe unde treci însemn

Că ai facut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea,

Drept semn al timpului prezent,

Tu să ridici prin munca ta 

Şi gândul tău, un monument.

( Aceasta e poezia mea preferată din copilărie.)