Când bărbatul pune flori în cuvinte, femeia le va da rădăcini și parfum și le va sădi în propria grădină, care este ea insăși. Apoi se va dărui cu totul. Zâmbetul cu care o femeie îl întâmpină pe bărbatul ei în pragul casei este repetarea acelui DA spus la altar.

O mâncare bine gătită va da energie băbatului vrednicei femei, cât să-și poată îmbrățișa și săruta zilnic soția. Cât să o protejeze, să o sprijine și să-i dăruiască încontinuu gesturi sărbătoresti. Orice altă folosire a puterii lui este risipă. Tot ceea ce face din datorie ramâne pe pamânt. Tot ceea ce face din dragoste merge la cer.

În casa în care nu se aude râsul și voia bună, se pot vedea păianjenii din colțurile sufletelor celor doi și praf pe cuvinte și simțuri, adică nefericire.

Cănd se pronunță un divorț în instanță, are loc o "explozie nucleară", care mutilează sufletele prinse în ciuperca distrugătoare de relații de familie. După ce fumul se va îndepărta, se pot vedea voințe fără mâini și picioare, sentimente oarbe, cuvinte fără ochii speranței și inimi surde. Circulația este total întreruptă, pentru că podurile dragostei sunt distruse.

În căminul în care se citește Biblia, se cântă cântări și se înalță rugăciuni, cei doi vor avea in fiecare cameră un pom al vieții și în fiecare zi li se va pune deoparte câte o veșnicie.

Când bărbatul îi spune soției lui "te iubesc", ea se imbracă în lumină, ca să-și dăruiască strălucirea alesului ei pentru orice reușită si nereușită.

Cănd femeia îi spune soțului ei  "te iubesc", el se va îmbrăca în putere, pentru a o proteja și aprecia.

Când cei doi sunt supărați, dragostei i se pune un căluș în gură și i se leagă mâinile la spate. Dacă unul dintre ei va vedea semnele ei disperate, atunci o va elibera.

Diferența dintre un bărbat și o femeie este ca intre cer si pământ. Cerul îi coboară pământului lumina cu culorile și ploaia, care înviorează și spală totul, iar pământul ridică spre cer florile cu parfumul și culorile lor și cu întreaga lor rodire. Cel care este sus coboară iar cel ce este jos urcă. Desi diferiți, totusi nu pot trăi unul fără celălalt. Viața este posibilă doar in această îmbrățișare admirabilă. Așa a vrut Domnul și e minunat.

Muțumirea într-un cămin este ca un râu care, fie că are putină sau mai multă apă, rămâne tot timpul între maluri. Nemulțumirea înseamnă revărsare dincolo de maluri, înseamnă distrugere. Cel mai bun detergent pentru lucrurile murdare din viața de cămin este ...iertarea. Pentru că este cel mai scump, cel mai bun și nu poate fi cumpărat de nimeni, Isus îl dă în dar.

Bărbatul cu preocupări generale și raționale este interesat de felul cum merge guvernul. Femeia cu preocupări de amănunt este interesată cum merge robinetul, cum funcționeaza aragazul și prizele, cum scârțâie ușile și căsnicia.

Pentru toate neîmplinirile, bărbatul va da vina pe guvern, iar femeia pe bărbat. "Dacă cele ce sunt stricate în casă s-ar repara, guvernul ar merge și el bine", spune femeia soțului ei.

Dacă bărbatul își va ajuta soția, curățând cartofi sau tăind ceapa nu e bine? Într-un cămin creștin, binecuvânatrea Cerului seamănă, buna înțelegere seceră, iar dragostea necondiționată depozitează pentru nevoile zilnice, pentru copii, pentru vecini, pentru alții și pentru îngeri. Când un bărbat îi va aduce soției lui un buchet de flori, să nu spună niciodată cât a costat..., căci îl va costa! Ocazia căsniciei este ocazia formării celor mai înalte caractere, prin lucrarea dragostei divine a celor doi.

Atunci cănd apreciezi rochia soției tale, care peste timp se va învechi, îi vei face un cadou, în același timp, pentru sufletul ei o haină superbă, care îi va sta minunat și nu se va învechi niciodată, după o croială cerească.

Cănd soțul va uita să spună soției lui"sărut mâna pentru masă" și să aprecieze măncarea, se va strica aragazul, frigiderul nu va mai îngheța și cămara va fi mereu goală - în semn de protest.

Femeia vorbște în limba sentimentelor, iar bărbatul în limba ideilor. Dacă cei doi nu vor învața unul altuia limba în care vorbește, vor fi doar doi mari străini într-o casă mică, cu probleme mari, nicicând rezolvate.

Când femeia iese în oraș, fiecare magazin în care intră îi vindecă câte o boală. Când bărbatul iese in oraș cu soția lui, fiecare magazin în care intră alaturi de ea îl imbolnăvește.

Femeia care mută mobila cât mai des în casă își închipuie că și-a cumpărat o locuință nouă. Bărbatul, mai conservator, ori de câte ori găsește schimbări în casă, își închipuie că este în vizită la un străin și găsește motiv să stea mai mult la serviciu. Când soțul îi aduce soției un dar de ziua ei, celui dintâi i se iartă toate păcatele omiterii si comiterii, dar, dacă uită nu onorează evenimentul, i se pun în spate și cele pe care încă nu le-a făcut. Și la culcare, îi va întoarce spatele.

Pentru fiecare cuvânt tandru și gest romantic pe care îl face soțul soției, aceasta iși va deschide dormitoarele parfumate ale sufletului și ale trupului ei și va fi frumos și ziua și nopatea. Pentru fiecare vorbă nedelicată și gest jignitor, ușa frumuseții ei se închide, și el va sta în ploaia rece și sub tunetele și trăsnetele privirilor și ale cuvintelor ei. Nici o umbrelă nu-i va aduce căldura dinăuntrul ei.

Certurile de putere intre soț și soție sunt ca un dialog între sicrie, în care fiecare coșciug se laudă că e mai frumos ca celălalt. Dar niciunul nu spune cum este înăuntru.

Orice fragment romantic dăruit de soț soției lui înseamnă oxigen pentru afectivitatea ei, care leagă cele două inimi.

Un cuvânt de apreciere din partea bărbatului o face pe soția lui mai puternică decât o companie de infanteriști, dar un cuvânt de critică o prabușește la prima lovitură, răpindu-i sensul pentru orice lucrare pe care o face in casă sau in afara ei.

Bobul de grâu este bărbatul care ține bine legat in coaja lui conținutul prețios, anunțând pâinea zilnicâ a inimii. Făina este femeia, care, prin finețea albului, face posibilă pâinea în cuptorul dragostei. Fiecare dintre ei fiind parte a aceluiași grăunte.