Un indian pieile roşii şi un alb au fost adânc mişcaţi de o predică. Indianul s-a pocăit de păcatele sale şi a primit mântuirea, prin credinţă în Domnul Isus. El a plecat de la biserică plin de bucurie. Albul n-a fost gata să se predea Domnului, în seara aceea. O vreme destul de îndelungată, a petrecut-o în apăsare şi remuşcări, din pricina păcatului. Dar în cele din urmă a îngenuncheat şi el şi s-a predat Domnului. Odată a întrebat pe fratele indian: „De ce tu ai primit mântuirea îndată, iar eu abia după atâta timp?" Indianul a stat puţin, apoi i-a răspuns: „Frate, îţi spun printr-o pildă. Un prinţ a venit cu nişte costume de haine noi şi ţi-a oferit ţie unul. Tu te-ai uitat la costumul tău, ţi s-a părut că e foarte frumos şi n-ai fost gata să-1 primeşti. Dar când a venit la mine, eu care nu aveam decât nişte zdrenţe, 1-am primit imediat. Aşa că tu ai ţinut la neprihănirea ta, iar eu am fost gata îndată să primesc neprihănirea lui Cristos."