Henry Goodear, un negustor bogat din Londra, a fost mare necredincios. El^a batjocorit calea Domnului, Biblia şi pe toţi credincioşii, într-o duminică, nepoata lui 1-a rugat insistent să meargă cu ea la biserică. Numai ca să-i facă ei plăcere, s-a lăsat înduplecat şi a însoţit-o. Acolo textul a fost din Geneză, capitolul 5 în întregime. Nepoata tot tim¬pul a fost nemulţumită că din întreaga Biblie predicatorul a luat textul acesta care este doar o înşirare de nume.
Pe drum spre casă, bunicul Goodear nu a spus nimic, iar nepoata şi ea a tăcut, căci i se părea că tocmai acum când reuşise să-1 ducă pe bunicul la biserică, predicatorul a avut
eşec cu textul acela. Dar, Dumnezeu nu lucrează după părerile noastre. Tocmai textul acela a fost săgeata divină care i-a străpuns inima. Pe drum, cadenţa paşilor săi, bătăile inimii sale, toate parcă repetau într-una: „apoi a murit, apoi a murit".
Ajuns acasă, Goodear s-a suit în camera sa şi s-a aşezat •x pat. Acolo tic-tacul ceasornicului la fel îi repeta cuvintele textului: „apoi a murit", în imaginaţia sa defilau apoi atâţia alţii pe care el i-a cunoscut şi „apoi au murit". Nu predica, ci doar cuvintele acestea 1-au făcut să aleagă calea Domnului, căci îşi dădea seama că în curând şi el trebuie să moară şi să se întâlnească cu Creatorul său. El a ales viaţa veşnică în Cristos Domnul.