În dimineaţa zile de 15 martie anul 44 înainte de Cristos, Cezar trebuia să meargă la Senat. Calpurnia, soţia sa, a alergat în camera lui şi a stăruit să nu meargă, fiindcă ea toată noaptea a văzut în vis omorârea lui. Ea era foarte înspăimântată şi plângea. Dar Cezar a râs de ea. El, dictatorul Romei, comandantul şef al armatelor, el să se sperie de un vis? Şi s-a dus cu Marcu Antoniu. Pe drum cineva s-a apropiat şi i-a dat în mână un bilet. Dar vorbind, nu 1-a crezut important şi nu s-a uitat la el.
în timp ce urca treptele la Curia, înăuntru era un grup de senatori ce îl aşteptau. Unul s-a apropiat şi 1-a întrebat ceva. Cum Cezar s-a întors spre el să-i răspundă, acesta scoase pumnalul dintre faldurile togii şi-1 împlântă în Cezar. Ceilalţi alergară şi ei cu pumnalele şi-1 doborâră la pământ. Când Cezar se uită peste ei, îl văzu pe Brutus, prietenul lui, şi îi zise: "Şi tu, Brutus?" Apoi îşi acoperi capul cu toga şi muri în lac de sânge la picioarele statuii lui Pompei. Cezar n-a dat ascultare înştiinţărilor.