Avocatul Philip Mauro din New York istoriseşte că într-o seară a fost cuprins de o tristeţe. Spre a se linişti, a plecat la un teatru pe Broadway şi s-a aşezat la rând să ia un bilet. Fără să ştie de ce, el a părăsit rândul şi a plecat pe străzi. Atras de o cântare a intrat într-o clădire modestă pe strada 44. "Am pătruns în clădirea de unde veneau sunetele cântării. Era o clădire foarte simplă şi m-am pomenit într-o adunare de închinăciune. Am luat un scaun şi am stat tot timpul cât a durat serviciul divin. Nu m-a mişcat nici serviciul, nici predica. Ceea ce m-a izbit a fost faptul că pe când mă îndreptam spre uşă, mai multe persoane s-au apropiat de mine, mi-au vorbit prieteneşte, mi-au strâns mâna şi unul m-a întrebat chiar de starea sufletului meu. Am ieşit de la această adunare cu totul neştiutor de ticăloşia mea şi de faptul că eram neîmpăcat cu Dumnezeu... Eu mi-am închipuit că pentru ca să fiu încredinţat de adevărul Bibliei, mi-ar fi trebuit ştiinţa teologilor. Dar nu a fost aşa Dumnezeu în atotînţelepciunea Lui hotărâse altfel. El m-a trimis să aflu calea vieţii veşnice de la nişte oameni simpli, ţaţă de care eu mă consideram mult mai sus. în toate ramurile ştiinţei. Dar. oamenii aceştia care erau foarte puţin la curent cu tot ce învăţau facultăţile de teologie, totuşi posedau cunoştinţa mântuirii. Nu-mi aduc aminte de câte ori m-am dus la aceste adunări înainte de a mă preda Domnului. Ştiu însă că într-o zi am păşit în faţă şi viaţa mea a fost schimbată".