Pentru unii mântuirea sufletului e un fel de smulgere de pe marginea prăpastiei. Henry Moorehouse, la 20 de ani, era beţiv şi cu totul înrăit, în mai multe rânduri a făcut cunoştinţă cu închisoarea. Cu sănătatea distrusă, zbuciumat în suflet, cu mustrări de conştiinţă, se vedea nenorocit şi că nu mai are rost să trăiască. De aceea, s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor, într-o seară şi-a luat pistolul şi a plecat. La o intrare întunecoasă într-o clădire, s-a oprit, a scos pistolul să-şi tragă un glonţ în cap. Dar. în
acel moment, a auzit o voce citind tare pilda fiului risipitor. În acea clădire, sus la etaj, era o adunare creştină, şi cum uşa era deschisă, iar vestitorul Evangheliei tocmai în acel moment începuse să-şi citească textul, pe Moorehouse l-a săgetat. El s-a oprit şi gândul că şi el ar putea fi primit de Tatăl ceresc, 1-a făcut să vâre pistolul din nou în buzunar şi să urce sus. A ascultat predicarea Evangheliei, dar predarea lui în mâna Domnului nu s-a petrecut în seara aceea, ci după câteva săptămâni, când un pompier credincios 1-a ajutat să înţeleagă şi să creadă textul din Romani 10.9-10. Atunci el s-a predat Domnului. Mai târziu, el a fost un vestitor cu multă putere al Evangheliei.