Filozoful Voltaire a crezut că dărâmarea creştinismului, începută de el. va fi desăvârşită de La Harpe, ucenicul său. Dar. Franţa a cules roadele necredinţei semănată de Voltaire, prin vărsările de sânge ale revoluţiei, însuşi, La Harpe a fost aruncat în închisoare şi aştepta moartea. Un altul, care se afla în aceeaşi celulă, avea o Biblie din care citea şi se mângâia în acea situaţie groaznică, când din clipă in clipă aşteptau decapitarea prin ghilotină. La Harpe a cerut să-i împrumute şi lui Biblia. Când a citit în ea, a zis: "Aici e ceva ce stârneşte curiozitatea şi aici e ceva ce o satisface". La Harpe s-a pocăit în închisoare. Viaţa i-a fost cruţată şi a scăpat teafăr. El a devenit un înflăcărat vestitor al Evangheliei. Creştinismul n-a fost dărâmat, ci întărit prin el. Aşa lucrează Dumnezeu, pe duşmani îi schimbă în slujitori ai Săi.