Un şef de trib din Noua Zeelandă, ce devenise creştin, vizitînd Anglia, s-a remarcat printr-o adîncă spiritualitate şi o continuă desfătare în Cuvîntul lui Dumnezeu, într-o zi, cineva 1-a dus să viziteze un măreţ castel de la marginea Londrei. Persoana care 1-a dus, se aştepta ca şeful de trib să fie uimit de frumuseţea şi grandoarea acelui castel, dar străinul n-a dat nici un semn de mirare. Atunci, a căutat înadins să-i atragă atenţia asupra a ceva deosebit, dar străinul a ripostat prin cuvintele: "Mult mai frumoasă-i casa tatălui meu", într-o altă mare încăpere, i-a arătat pereţii pictaţi excelent, tavanul, care era o minunăţie, dar Tamahana, aşa se numea şeful de trib, a dat din nou din mînă şi a zis: "Mult mai frumoasă-i casa tatălui meu".
- "Casa tatălui tău?" - se întreba englezul, care ştia că tatăl său avea doar o cocioabă făcută din pari împletiţi cu nuiele şi cu o lipitură de noroi. Şi se mira de vorbele lui. Nedumerit fiind, în cele din urmă, englezul îl întrebă cum se poate să fie mai frumoasă casa tatălui său decît castelul acela. Atunci, Tamahana i-a explicat că el are sus în cer un Tată şi că acea casă cu multe locaşuri e mult mai glorioasă decît orice castel de pe pămînt. E mare lucru să ai o aşa casă!