Un credincios, care a fost asuprit şi bătut pentru credinţa sa, într-o zi a trecut pe o stradă unde un măr, încărcat cu roadă, îşi atîrna crăcile peste gard, iar nişte copii aruncau cu pietre şi cu beţe ca să-i doboare roadele. Cînd văzu scena aceasta, primi o mare mîngîiere în sufletul său, căci îşi zisese că dacă mărul nu ar avea roade bune, nimeni n-ar arunca cu nimic în el. Acum, îşi dăduse seama că şi el, ori de cîte ori este lovit, trebuie să dea roadă bună. De aceea, chiar mergînd pe stradă, s-a rugat: "Doamne, fă-mă să mă uit nu la vorbele rele şi la loviturile oamenilor, ci la Duhul Sfînt care trebuie să producă roadă binecuvîntată în viaţa mea".