John Fletcher a fost un bun vestitor al Evangheliei, într-o duminică, cînd a mers la amvon, a uitat complet predica ce o pregătise. Nu-şi aducea aminte nici de text, nici de subiect, nici de vreo ilustraţie. A fost ca un fel de blocare a minţii sale şi nu putea pricepe de ce e aşa, căci niciodată nu se mai petrecuse cu el aşa ceva. Deodată, ca o rază de lumină, îi veni în minte cazul celor trei tineri aruncaţi în cuptorul înfierbîntat. Fără pregătire, a deschis Biblia şi a vorbit despre credincioşia celor trei, care au fost gata mai degrabă să sufere moartea, decît să se lepede de Dumnezeul lor şi cum au fost izbăviţi în chip minunat. Un mare har a fost peste toată biserica, căci el a vorbit ca niciodată.
O, ce puţin e înţeleasă toată lucrarea Duhului Sfînt! în adunare se afla, în acea dimineaţă, o credincioasă, care a suferit mult de la soţul ei necredincios şi, în acea diminea¬ţă, o ameninţase cu jurămînt că dacă merge la biserică, el va înfierbînta cuptorul şi, cînd se reîntoarce, o va arunca în cuptor. Dar, cu toată ameninţarea, ea a plecat la biserică. Predica improvizată a fost lucrarea Duhului Sfînt pentru întărirea acelei credincioase. Cînd s-a reîntors acasă, soţul furios o aştepta în prag cu un cuţit mare. Ea 1-a văzut, dar şi-a pus tpată încrederea în Domnul şi a mers spre el. Un tremur groaznic 1-a apucat, a aruncat cuţitul, a căzut în genunchi şi a zis: "Roagă-te pentru mine! Sînt foarte vinovat! Roagă-te pentru mine!" Ea s-a rugat şi el a devenit un bun credincios.