Faimosul necredincios englez Antony Collins, la sfîrşitul unei săptămîni, s-a dus la ţară. Duminică dimineaţa, în timp ce se plimba, a văzut un ţăran cu Biblia subsuoară şi 1-a întrebat unde se duce. "La biserică" - răspunse ţăranul. "Şi ce faci acolo?" - îl întrebă din nou. "Acolo mă închin lui Dumnezeu". - "Cum e Dumnezeul tău, mare sau mic?" - îl ispiti necredinciosul. "Domnule - zise ţăranul -Dumnezeul meu e şi mare şi mic". - "Cum e posibil aşa ceva?" - întrebă el curios. "Domnule, Dumnezeul meu e atît de mare încît cerurile cerurilor nu-L încap, şi e atît de mic, încît a încăput în inima mea".
Mai tîrziu, necredinciosul Collins a mărturisit, că răspunsul ţăranului 1-a şocat mai mult decît toate scrierile doctorilor în teologie.
E minunat să ai un aşa Dumnezeu!