Se ştie că Voltaire a fost necredincios. El a rîs de credin¬ţa creştină şi de Biblie. De fapt, aşa era vremea. Totuşi, în frămîntarea gîndirii sale îşi dădea seama de influenţa binecuvîntată a credinţei. Odată a scris: "Dacă e o greuta¬te să crezi în Dumnezeu, e o absurditate să nu crezi ... Dacă n-ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat, fiindcă eu nu aş vrea să am de-a face cu un domnitor ateu, care ar găsi că e în interesul lui să fiu ucis; iar dacă aş fi suveran, nu aş vrea să am de lucru cu nişte curteni atei, care ar găsi că este în folosul lor să fiu otrăvit".
Cuvintele lui Voltaire arată că şi ateii îşi dau seama că fără Dumnezeu e prăpăd.