« Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu un om, care, cand era sa plece intr-o alta tara, a chemat pe robii sai, si le-a incredintat avutia sa. » Matei 25 :14                                                                            

 « A fost odata un om sarac. Intr-o zi, la usa lui apare un strain cerandu-i gazduire. Saracul, cu mult drag, l-a primit, i-a dat din putinul lui sa manance si un pat unde sa se odihneasca. A doua zi, inainte ca strainul sa isi continue calea, l-a chemat pe sarac si i-a dat un saculet, cu rugamintea sa aiba grija de el pana la reintoarcerea lui in oras. In acelas timp, i-a specificat ca se poate folosi de continut doar atata vreme cat o va face cu intelepciune si fara egoism. Saracul a acceptat cu toata inima, bucuros ca poate fi de folos cuiva.

A doua zi, isi aduce aminte de strain. Ia saculetul, il goleste si mare i-a fost uimirea cand in mainile lui avea mai multe margaritare. Nu-i venea a crede! Era atat de fericit si recunoscator pentru ca le putea privi ! A stat multa vreme si le-a admirat frumusetea.

 Dupa un timp, ii trece ceva prin minte: aceasta este ocazia perfecta de a-si demostra lui si celorlalti ca el este un om valoros devreme ce are astfel de margaritare in grija. Atat de mult a auzit ironiile si bataile de joc ce vociferau in el si in jurul lui, spunandu-i ca e un biet sarac bun de nimic, incat cu timpul a inceput chiar sa creada aceasta. Acum, insfarsit detinea ceva valoros !

S-a gandit o vreme dupa care hotaraste sa arate si celorlalti macar cateva din acele pietre valoroase. A doua zi, alege un margaritar, cel mai mic dintre toate si merge sa-l arata vecinilor sai. Cu cata sete astepta el aprecierea si aprobarea celor din jur. Nu avea de gand sa spuna ca acea valoare ii apartine, dar se multumea sa arate ce i-a fost incredintat, simtind ca simpla prezenta a acelui margaritar in mana sa, il inobila.

Ajuns in piata, cu inima plina de voiosie, arata frumusetea din mainile sale celor cu care se intalnea. Toti erau uimiti sa vada o asa minunatie si l-au intrebat despre omul ce i-a dat o asa valoare in grija.

Dupa cateva zile, saracul priveste din nou la saculet si la frumusetea pietrelor pretioase. Alege de data aceasta o piatra putin mai marisoara decat prima si porneste din nou spre piata. Merge la aceiasi oameni si isi deschide din nou mainile. Totusi, mare i-a fost uimirea cand, de aceasta data, la oricine arata margaritarul, vedea in el doar o piatra ca si oricare alta. A incercat a treia zi cu un alt margaritar dar s-a intamplat acelas lucru; toti vedeau in el doar un bolovan; ba mai mult, l-au luat in ras. Intristat saracul de aceste intamplari, si-a continuat viata in saracia lui.

 Dupa o vreme, la usa lui a batut acelasi strain. L-a primit din nou cu o inima buna si i-a multumit pentru increderea ce a avut in el incredintandu-i o asa avere. Dupa ce a stat putin saracul pe ganduri, continua si-i povesti  patania lui din piata. Strainul, il privesete in ochi, oarecum intelegator si ii spune :

«  Chiar aici langa casa ta, tu ai un vecin. Il cheama Mandria. Deja din prima zi de cand a vazut primul margaritar, a pus ochii pe el cu gand sa te insele si sa ti-l cumpere pe un pret de nimic. Totusi, el stia ca inca nu are nici o sansa sa faca asta pentru ca, tu  tineai prea mult la margaritar; mai mult decat la renumele tau sau la bani. A doua zi insa, cand ai mers in piata, te-a vazut, si a stiut in gandul lui ca azi ar putea incerca sa te insele pentru ca ai putea incepe sa tii mai mult la pozitia ta de om valoros, decat la margaritar. A venit inspre tine, iti amintesti ? Dar pentru ca tu ai avut inima buna si pentru ca eu am stiut ca ai putea fi inselat, am vrut sa te protejez. Asa ca, am facut in asa fel incat pietrele sa straluceasca doar atunci cand mainile ce le tin se deschid pentru a arata minunatia acelui margaritar nu pentru a implini dorinte egoiste de inaltare personala. Astfel te-am protejat si azi ai putut sa imi dai toate margaritarele inapoi. Daca nu s-ar fi intamplat asa, ai fi facut negot egoist si fara intelepciune cu avutia Mea, si ai fi pierdut majoritatea Margaritarelor. Mandria te-ar fi fost inselat, furat si orbit! »

Cat a fost de multumitor saracul! A spalat picioarele musafirului sau si cu lacrimi in ochi si inima plecata si-a cerut iertare pentru nechibzuinta lui nebuneasca. « Traieste in pace si nu mai pacatui ! » i-a raspuns Strainul in timp ce i-a inmanat un margaritar pentru a fi a lui. Nedumerit saracul a strigat in urma strainului intrebandu-l : « Cum pot sti a folosi de aceasta data spre bine darul de la tine? Sunt atat de neindemanatec, ajuta-ma !»

«  Vei intelege cu timpul, doar nu te pripi ! Vei intalni oameni si situatii ce te vor invata cum sa lucrezi cu talantul tau pentru Mine, cu scopul  zidirii celor din jurul tau nu de a te inalta pe tine! »

Aceasta zicea Strainul in timp ce se indeparta iar saracul Il urmarea cu privirea incetosata de lacrimi.»