Un avocat obişnuia, în drum spre biroul său, să intre în bodega de la colţul străzii lor ca să bea în fiecare dimineaţă o ţuiculiţă. într-o dimineaţă de iarnă, cu zăpadă mare, în
timp ce cărările nu erau încă făcute, el a luat-o spre bode¬gă. Deodată a auzit mişcare în spatele lui şi întorcîndu-se a văzut pe băieţaşul lui că venea după el. "Ce faci?" îl întrebă curios. "Iată, calc pe urmele tale", răspunse băiatul, căci într-adevăr se străduia prin zăpada mare să păşească întocmai pe urmele tatălui său. Avocatul certă pe băieţaş şi-1 trimise acasă, dar cuvintele lui "iată, calc pe urmele tale" i s-au înregistrat în minte. Cînd ajunse în dreptul bodegii, cuvintele copilaşului l-au făcut să nu intre, ci să-şi vadă de drum. Ajuns la birou, luă o carte de legi, dar fiecare pagină parcă avea scris: "Iată, calc pe urmele tale". A lăsat cartea şi a început să-şi deschidă corespon¬denţa. Fiecare scrisoare parcă îi spunea: "Iată, calc pe urmele tale". Atunci, a lăsat toate şi a stat pe gînduri. El îşi dădea seama că merge pe calea ce duce în iad, dar acum îl frămînta răspunderea pentru copilul său. în ziua aceea, după un adevărat zbucium sufletesc, el a părăsit calea iadului şi a apucat calea Domnului. Tu pe ce cale mergi? Unde îţi duci copiii tăi?