În dimineaţa de Crăciun, un ţăran s-a gîndit să meargă şi el la biserică. Şi alţii merg la biserică, doar la Crăciun şi la Paşti. Predica a fost din cartea prorocului Isaia 1:3: "Boul îşi cunoaşte stăpînul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu i-a aminte la Mine".
La amiază, cînd a ajuns acasă, s-a dus în grajdul vacilor. Avea două vaci frumoase. Una s-a apucat să-i lingă mîna, era o demonstrare practică a predicii din acea dimineaţă. Acolo, în grajd, întreaga lui fiinţă a fost răscolită. El a început să plîngă în hohote şi a zis: "Dumnezeu a făcut atîtea pentru mine, ba Şi-a trimis chiar şi pe Fiul Său pentru mîntuirea mea şi eu niciodată nu I-am mulţumit. Vaca mea e mult mai recunoscătoare decît mine, cu toate că eu îi dau doar nutreţ şi apă". Şi copleşit de această stare, acolo în grajd a îngenuncheat şi a cerut iertare lui Dumnezeu, că pînă atunci n-a fost recunoscător, şi atunci a cerut ca Domnul Isus, care S-a născut tot într-un grajd, să fie şi Mîntuitorul lui din clipa aceea". El a avut un Crăciun cu adevărat fericit!