Vîrfurile coloanei necredincioşilor n-au putut tăgădui istoricitatea Domnului Isus şi binefacerile aduse de viaţa lui pe plan mondial, ci le-au recunoscut, doar că n-au vrut să urmeze învăţăturile Lui.
H. L. Menken a fost un necredincios cu mult mai multă pregătire decît ateul Ingersoll, decît Voltaire şi chiar decît modernul Bernard Shaw. El a fost editorul revistei "American Mercury" şi autor al multor cărţi, în lucrarea sa "Tratatul despre Dumnezeu", publicat în 1930, la pagina 227, el a scris:
"Istoricitatea lui Isus nu mai e chestionată în mod serios de nimeni, fie credincios sau necredincios. Principalele fapte par a fi dincolo de orice dispută". Iar la pagina 266, continuă: "Dacă Noul Testament în întregime ar fi lepădat, considerat baloane, pare sigur că mulţi L-au văzut după moartea Sa pe cruce, printre care nu puţini sînt din cei ce erau cu totul împotrivă să creadă în învierea Sa ... Pe această teorie ... cea mai civilizată parte a lumii a ridicat o structură de idei şi practici, atît de vastă în scop şi atît de puternică în efect, încît toată istoria nu poate prezenta ceva asemănător.
Istoria lui Isus depăşeşte orice comparaţie. E cea mai frumoasă istorie ce s-a scris vreodată".