Evanghelistul Moody a luat hotărîrea să mărturisească, în fiecare zi, măcar unui suflet despre dragostea lui Dum¬nezeu, într-o seară, înainte de culcare, îşi revizui lucrările din timpul zilei şi constată că n-a vorbit nici unui suflet despre mîntuirea lui Dumnezeu. Deşi era tîrziu, nu voia să se culce pînă nu mărturiseşte cuiva, îşi îmbrăcă paltonul şi plecă. Rezemat de un stîlp pentru lumină, văzu un om. Se apropie de el şi-1 întrebă: "Eşti dumneata credincios?" -"Vezi-ţi de treabă" - îi spuse omul înfuriat. "Dar tocmai
asta e treaba mea" - răspunse Moody. Şi văzîndu-1 că îşi strînge pumnii de furie de parcă era gata să-1 vîre în canal, Moody îşi ceru scuze şi plecă.
După vreo trei luni, într-o noapte geroasă, înspre zorii zilei, Moody a fost trezit din somn de nişte bătăi în uşă. Era omul căruia a vrut să-i spună de mîntuire. El a mărturisit că de atunci n-a mai avut pace şi că în noaptea aceasta n-a mai putut să doarmă deloc, de aceea a venit să-i arate calea mîntuirii. Atunci, el s-a predat Domnului.