D. R. Davies într-o noapte întunecoasă se afla singur pe malul mării în Wales, Anglia. Era disperat şi venise cu gîndul sinuciderii. Părinţii au fost credincioşi, dar el lucrase ca jurnalist şi îşi pierduse credinţa, devenise ateu, îşi pierduse şi căminul, îşi pierduse banii şi acum se afla pe marginea prăpastie!. Venise aici cu gîndul să sară în valuri şi s-o termine cu viaţa. Făcu saltul, dar cînd ajunse în valurile reci, se dezmetici ca dintr-o beţie şi zise: "O, Dumnezeule, ce am făcut!" La disperare înotă şi ajunse la mal. Se aşeză pe o stîncă şi un plîns amar îl copleşi, în plînsul lui, îşi aduse aminte de mama sa credincioasă, că ea se bucura de Isus ca Mîntuitor al ei şi acolo îngenunche şi strigă: "Doamne Isuse, mîntuieşte-mă!" Şi pe cînd era încă îngenuncheat, el primi pacea în suflet. Mai tîrziu a zis: "Din cea mai neagră disperare Cristos Domnul m-a inîntuit".