Împăratul Carol al V-lea datora marelui negustor Fugger o mare sumă de bani, pe un termen fix. Deoarece încă nu avea banii, împăratul s-a dus acasă la Fugger şi i-a cerut păsuire, pentru încă cîtăva vreme. Fugger s-a dus, a luat chitanţa dată de împărat că a împrumutat suma aceea şi în faţa împăratului a aruncat-o în focul din cămin, spunîndu-i că i-a iertat toată datoria. Aşa Dumnezeu ne-a iertat toată datoria, "a şters zapisul ... care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi 1-a nimicit, pironindu-l pe cruce" (Coloseni 2.14).
Te bucuri tu de această iertare?