Se spune despre un sculptor vestit că lucra la o statuie, în timp ce muncea din greu, a fost vizitat de un prieten, care i-a admirat lucrarea. Chipul persoanei imortalizate ieşise din încătuşarea pietrei, dar statuia nu era gata. După vreo şapte luni, prietenul 1-a vizitat din nou. Cînd s-a uitat la statuie, lui i s-a părut că sculptorul n-a progresat cu nimic. "Cum de nu e gata? Ce ai făcut de atunci?" - îl întrebă pe sculptor. "Ce am făcut? Am lucrat" - răspunse acesta - "uite aici am rotunjit, colo am adîncit trăsătura aceea, dincoace am şlefuit". - "Astea sînt fleacuri" - zise prietenul. "Da, sînt fleacuri, dar aceste mici fleacuri dau perfecţiunea" - zise artistul.
Cît trebuie să dăltuiască Duhul Sfînt la viaţa noastră, ca să scoată chipul Domnului Isus? O, de ne-am lăsa mereu prelucraţi de El!