Mama lui Hume a fost credincioasă, dar cînd fiul ei a ajuns renumit, ea a acceptat filozofia lui, că nu există Dumnezeu.

   La sfîrşitul vieţii, cînd a văzut că trebuie să plece, ea i-a scris lui Hume: "Fiul meu iubit, sănătatea mea s-a dus. Sunt într-un adînc declin. Nu mai trăiesc mult. Am ajuns fără nici o nădejde, nu am nici o mîngîiere şi gîndurile îmi alunecă în disperare. Te rog, vino grabnic acasă să mă mîngîi sau cel puţin scrie-mi mîngîierile pe care le dă acea filozofie în ceasul morţii".

   Dar filozofia lui nu avea nici o speranţă, nici o mîngîiere, era o fîntînă seacă.