La un groaznic accident de tren, prin ciocnire, în plină viteză, a două trenuri ce veneau din sens contrar pe aceeaşi linie, au fost peste cincizeci de morţi, şi o sumedenie de răniţi. Mecanicul de la o locomotivă era rănit în stare gravă, dar încă nu era mort. El ţinea în mînă o hîrtie, şi cu trupul sfîrtecat, cu faţa şi gura pline de sînge, mecanicul şoptea: "Mi s-a dat ordin greşit! Mi s-a dat ordin greşit!" Cu aceste cuvinte de durere el a trecut în veşnicie. Noi purtăm răspundere de îndrumările ce le dăm altora. In aceste vremuri de evoluţionism, de raţionalism, de ateism vor fi mulţi care, la plecarea lor din lumea aceasta spre iad, vor repeta: "Mi s-au dat îndrumări greşite!" Vina e şi a celui ce a dat îndrumări greşite, dar şi a celui ce a ascultat îndrumările greşite. Consecinţele se răsfrîng asupra capului său pe toată veşnicia.