Cînd trimişii proconsulului au mers să-1 aresteze pe Policarp de Smirna, el le-a întins o masă, i-a ospătat bine, apoi le-a cerut îngăduinţa să se roage. Ei au consimţit. Atunci, Policarp s-a rugat cu atîta înflăcărare, încît
gardienii veniţi după el s-au pocăit. Totuşi ei au trebuit să-1 ducă la judecată, unde a fost condamnat şi martirizat.
Eşti tu gata să te rogi chiar şi în prezenţa duşmanilor? Ruga ta influenţează, trezeşte pe alţii sau e rece şi nu atinge nici tavanul?