Predicatorul Robert Middlemiss din Anglia s-a urcat de la Newcastle în mod greşit în expresul de Londra, care nu oprea în localitatea unde el mergea să predice. S-a necăjit, căci ştia că acolo îl aşteaptă mult popor şi nu vedea nici o posibilitate de ieşire din încurcătură. Atunci, s-a rugat ca Domnul să-1 ajute, căci nu ştia nici ce să ceară. Deodată, s-a simţit o smucitură şi trenul s-a oprit. El coborî îndată şi constată că era aproape tocmai de localitatea unde trebuia să meargă. Căile ferate britanice au criticat pe păstorul respectiv, dar el şi-a putut îndeplini angajamentul luat numai datorită acelei intervenţii divine.
Rugăciunea pentru frate
Moody avea un frate, pentru care s-a rugat ani de zile. ..Eu, zice Moody, făceam tot ce-mi sta în putinţă, ca să-1 aduc pe acest frate la Cristos. El era un tînăr, care promitea foarte mult. Nu cunosc nici un alt om, care să fi putut aduce argumente împotriva Divinităţii Domnului Isus Cristos ca acest frate al meu. în faţa lui, în materie de argumentare, eu nu valoram prea mult. Dar, zi de zi, îi mărturiseam pe Cristos, cum puteam mai bine.
Cred că niciodată n-am iubit pe vreun om pe pămînt, cum 1-am iubit pe acest frate al meu. Eu n-am ştiut ce înseamnă să iubeşti un tată, deoarece tatăl meu a murit cînd eram prea mic, ca să-mi pot aduce aminte de el. L-am iubit aşa de mult poate şi din cauză că era bolnăvicios şi aceasta a provocat, în mod deosebit, simpatia mea. Doamne, cum tînjeam să-1 văd mîntuit!
într-o seară, la sfîrşitul predicii, am spus: »Şi acum, dacă cineva dintre ascultători vrea să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Cristos, să se ridice în picioare«. Nu vă pot descrie ce val de bucurie mi-a umplut inima cînd 1-am văzut pe acest frate ridicîndu-se în picioare. Un timp apoi am lucrat împreună. După un an, am plecat pentru cîteva zile în alt oraş. Acolo am primit telegrama: »Samuel e mort«."
în continuare, el descrie cum a fost mîngîiat de cuvintele Domnului Isus: "Eu îl voi învia în ziua de apoi".