George Washington a avut într-o zi un schimb de vorbe, care a evoluat într-o ceartă, cu un prieten al său. întrucît, el a folosit un limbaj violent, celălalt s-a repezit, şi cînd i-a dat o palmă, 1-a doborît la pămînt. Pe acea vreme, aşa ceva era o provocare la duel şi vărsare de sînge. Dar, Washing­ton s-a sculat şi s-a dus acasă. In liniştea de acasă, el a căutat să se pună în situaţia celuilalt şi, privind astfel, el a recunoscut că toată vina a fost a sa, căci el 1-a provocat. A doua zi, s-a dus şi 1-a căutat pe cel ce i-a dat acea palmă zdravănă şi 1-a găsit în mijlocul unor prieteni. Qnd 1-au vă­zut că vine, imediat s-au gîndit că vrea să se revanşeze. Dar, spre uimirea tuturor, Washington i-a întins mîna, zicînd: "Eu am fost de vină ieri. îmi pare rău şi te rog să mă ierţi". Ei s-au îmbrăţişat şi au rămas buni prieteni, toată viaţa.
Aceasta a fost o frumoasă biruinţă. Cînd omul îşi biruie răutatea sa, cîştigă cea mai mare biruinţă.