Sadhu Sundar Sing istoriseşte că într-o zi, călătorind prin munţii Tibet, deodată s-a iscat o furtună napraznică cu tu­nete şi trăznete, de hăuiau văile. El s-a speriat puţin, dar oprindu-se din mers şi ascultînd, şi-a dat seama că toată furtuna era sub el, el era la mare înălţime, era deasupra furtunii.
în cele spirituale, e bine mereu să fim deasupra furtuni­lor, să trăim pe înălţimi. Atunci, situaţiile neprevăzute, necazurile, durerile, încercările nu vor afecta în rău viaţa noastră, căci Domnul este Adăpostul şi Ajutorul nostru. care nu lipseşte niciodată în nevoi.