O fetiţă de 13 ani era pe patul de moarte. O soră credin­cioasă de la biserică o vizită şi căută să o întărească.

Văzând-o deprimată, o întrebă: "Ţi-e frică de moarte?"

"O, nu - răspunse ea, - dar nu ştiu ce voi putea să-I spun Domnului Isus când Îl voi întâlni, căci nu ştiu să fi făcut nimic pentru El. Dumneavoastră ştiţi că mama, când a murit, mi-a lăsat mie în grijă pe cei patru frăţiori mai mici. Eu aveam atunci numai 8 ani, totuşi, am încercat să fac ceea ce a făcut ea şi să îngrijesc de casă. După pregătirea mâncării, spălarea vaselor, spălarea hăinuţelor lor şi toate celelalte, seara eram aşa de obosită, încât nu mai puteam face nimic. Uneori, nici nu ajungeam să mă rog până la ca­păt, căci adormeam pe genunchi".

Punând mânuţele fetiţei într-ale ei, cu ochii plini de lacrimi, credincioasa îi zise: "Când vei ajunge în faţa Domnului Cristos, arată-I mâinile tale bătătorite şi va fi de ajuns".

Avem un Mântuitor, care ştie toate ostenelile noastre!