Fiind în perioada cînd bisericile noastre au fost închise, un grup de peste 40 de tineri din Basarabia au fost găsiţi la o familie. Ei făceau exerciţiu de cor bărbătesc. Cineva i-a pîrît şi jandarmii, de pe vremea aceea, le-au întocmit proces de dare în judecată, pentru întruniri clandestine. In ziua procesului, s-au prezentat toţi şi judecătorul i-a con­damnat pe toţi. Cînd au fost întrebaţi dacă mai are cineva ceva de zis, unul a ridicat mîna şi a cerut judecătorului să le dea voie să cînte acea cîntare care au învăţat-o în acea seară, ca să demonstreze că nu e nimic subversiv în ea. Judecătorul s-a gîndit puţin, apoi le-a dat această îngăduinţa. Numaidecît, dirijorul a dat tonul şi cele peste 40 voci de basarabeni au început cîntarea:
Ce groază cuprinde poporul, Se mişcă pămînt, chiar şi cer Şi iată pe nori vine Domnul, Din Faţă-i, cei răi fug şi pier.
El vine, dar nu cu-ndurare Şi nu pentru-a fi răstignit, Să judece fără cruţare Pe toţi cei ce L-au duşmănit,
Cristos ne duce în mărire Ca să fim mireasa Sa, Cristos revine-n strălucire Să ţină judecata Sa.
Ce minunată zi va fi Isus la noi cînd va veni, Cu slavă mare să ne ia Pe veci în Ţara Sa.
Anunţarea unei zile, de mare judecată, 1-a înfiorat şi pe judecător. La terminarea cîntării, el a zis: "In cîntare nu e nimic subversiv, nimic periculos. Dacă pentru aceasta aţi fost aduşi aici, atunci sînteţi liberi". Sentinţa a fost anulată. Dumnezeu îşi are ultimul cuvînt.